Oricine iubeste o floare
e-aproape de-un sacru mister.
Oricine se-opreste-n carare
s-asculte un glas de izvoare
e-aproape,
aproape de cer …
Oricine iubeste seninul,
cind soarele urca-n eter,
oricine-si inalta suspinul,
cind licare-n mare rubinul,
e-aproape,
aproape de cer …
Oricine pe muntii albastri
priveste granitul sever,
oricine pe cai de sihastri,
strabate paduri de jugastri,
e-aproape,
aproape de cer …
Dar cine-a primit indurarea
din ranile blindului Miel,
acela e frate cu floare,
cu riul, cu muntii, cu marea,
si-orunde il duce cararea,
tot cerul,
tot cerul e-n el.
skip to main |
skip to sidebar

Asculta mai multe audio Muzica
"Nu-i las niciodata pe cei din jurul meu sa afle ce se intampla in sufletul meu. Nu vreau sa ii intristez, sunt o luptatoare. Imi place sa spun ca daca m-as taia, n-ar curge sange. Atat sunt de orgoliasa"
Oamenii ma uimesc
Oamenii mă uimesc şi-acum.
Aş vrea să cunosc ca ei
toate lucrurile pe numele lor şi-n drum
larg să-mi alătur paşii de paşii lor grei.
Fiecare zare să nu aibă-n spatele ei înc-o zare,
fiecare cuvânt să nu aib-un clopot mai mult,
de care numai eu, când se face noaptea, s-ascult.
O viaţă-aş vrea, o viaţă oarecare,
atât de strâmtă,-ncât să pot dormi
şi uita vocile nepământene;
cerul molatec, destrămat în gene,
Să nu mai poată visuri zămisli.
Uneori îmi spun: am să mor
atât de singuratecă-n mijlocul lor;
limba simplă a bucuriilor n-am învâţat;
am să mor ca o pasăre care prea mult a zburat,
dar n-a făcut cuib nicăieri.În loc să trăiesc,
am cântat melancolicul ieri;
şi semnele pe care le-am primit n-au fost de la oameni,
au fost de la flori.
Tu cu cine te-asameni?
mă-ntrebau pururi privirile omeneşti.
Din pământ ca noi toţi porneşti,
dar este-n inima ta o pace şi o-ntunecime
din care cresc nişte vorbe ciudate.
„Mulţime,nu mă goni, ca voi sunt, ca voi sunt şi eu!
”Dar ei mă lăsau deoparte mereu,
şi cuvântul „poet” răsuna în râs,
pe buzele lor, care n-au sărutat, n-au surâs.
Magda Isanos
Aş vrea să cunosc ca ei
toate lucrurile pe numele lor şi-n drum
larg să-mi alătur paşii de paşii lor grei.
Fiecare zare să nu aibă-n spatele ei înc-o zare,
fiecare cuvânt să nu aib-un clopot mai mult,
de care numai eu, când se face noaptea, s-ascult.
O viaţă-aş vrea, o viaţă oarecare,
atât de strâmtă,-ncât să pot dormi
şi uita vocile nepământene;
cerul molatec, destrămat în gene,
Să nu mai poată visuri zămisli.
Uneori îmi spun: am să mor
atât de singuratecă-n mijlocul lor;
limba simplă a bucuriilor n-am învâţat;
am să mor ca o pasăre care prea mult a zburat,
dar n-a făcut cuib nicăieri.În loc să trăiesc,
am cântat melancolicul ieri;
şi semnele pe care le-am primit n-au fost de la oameni,
au fost de la flori.
Tu cu cine te-asameni?
mă-ntrebau pururi privirile omeneşti.
Din pământ ca noi toţi porneşti,
dar este-n inima ta o pace şi o-ntunecime
din care cresc nişte vorbe ciudate.
„Mulţime,nu mă goni, ca voi sunt, ca voi sunt şi eu!
”Dar ei mă lăsau deoparte mereu,
şi cuvântul „poet” răsuna în râs,
pe buzele lor, care n-au sărutat, n-au surâs.
Magda Isanos
In memoriam Madalina Manole

Asculta mai multe audio Muzica
"Nu-i las niciodata pe cei din jurul meu sa afle ce se intampla in sufletul meu. Nu vreau sa ii intristez, sunt o luptatoare. Imi place sa spun ca daca m-as taia, n-ar curge sange. Atat sunt de orgoliasa"
Arhiva
Etichete
Legaturi
- Archeus.ro
- Art Historia
- Biblioteca de literatura
- bLOG
- Blue Feelings
- Bocancul literar
- Cinema romanesc
- Dexonline.ro
- Enciclopedia Romaniei
- Fotonatura
- IMDB
- Insula indoielii
- Iubesc deci exist
- Karina-Playcast Art
- Lectii de istoria muzicii
- Paznicul de noapte
- Profesionistii
- Rodul pamantului
- Scoala de psihologie
- Scribd
- TED
- Trendul codurilor
- Ultimus Romanorum
- Vlad Mixich
- Zorroblog
Persoane interesate
Pages
.
Maria. Un produs Blogger.