De pe net

Povestioară de pe net:

George este tipul de om pe care ţi-ar plăcea să-l urăşti: e întotdeauna bine dispus şi are întotdeauna ceva pozitiv de spus.

Dacă cineva îl întreabă cum ii merge, el răspunde:

"Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine!"

E un optimist! Dacă un coleg are o zi rea, George reuşeşte întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situaţiei.

Am devenit curios şi într-o zi l-am intrebat:

"Nu înţeleg, nu este cu putinţă să fii optimist în toate zilele, tu cum reuşeşti?"

George îmi răspunse:

"În fiecare zi când mă trezesc, ştiu că am două posibilităţi: Pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu rău dispus. Şi aleg să fiu bine dispus. Când mi se întamplă ceva rău, pot să aleg între a fi o victimă sau pot să aleg să învăţ din ce mi s-a întâmplat. Şi eu aleg să învăţ. De fiecare dată când cineva vine la mine să se lamenteze pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vieţii. Şi eu aleg întotdeauna partea bună a vieţii."

"Dar asta nu este întotdeauna aşa de usor" i-am spus.

"Ba da, zise George, întreaga viaţă este o problemă de opţiuni. Când îndepărtezi din viaţă tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opţiuni. Depinde de tine să alegi cum să reacţionezi la diverse situaţii, tu trebuie să decizi cum să-i laşi pe alţii să-ţi influienţeze atitudinea faţă de viaţă. Tu alegi să fii bine sau rău dispus. Până la sfârşit tu eşti acela care decizi cum să-ţi trăieşti viaţa".

Dupa această discuţie am pierdut legătura cu George, fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea, când mă regăseam gândindu-mă la cuvintele lui, atunci optam pentru ceva în viaţă în loc să reacţionez la evenimente.

Apoi am aflat că George a avut un accident groaznic la locul de muncă, a căzut de la 18 metri înălţime şi după o operaţie de 8 ore şi după o îndelungată spitalizare a ieşit având o placă de oţel în spate.

M-am dus să-l văd şi l-am întrebat dacă se simte tot atât de bine.

"Vrei să vezi cicatricile mele?"

"Dar cum faci să rămâi pozitiv dupa ce ţi s-a întâmplat?

"În timp ce cădeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost fetiţa mea. Apoi, în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri şi a trăi. Şi am ales să trăiesc."

"Dar nu ţi-a fost frică?"

"Atunci când m-au dus la spital şi am văzut expresiile feţelor surorilor şi doctorilor, mi-a fost frică, fiindcă era de parcă se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a întrebat dacă am alergie şi am răspuns: DA! Toţi m-au privit şi atunci am urlat: sunt alergic la gravitaţie! Toţi au izbucnit în râs şi eu le-am spus: acum operaţi-mă ca un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!"

George m-a învăţat că în fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viaţă deplină. Şi este inutil să fim mereu îngrijoraţi pentru mâine, fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, şi mâine ne vom gandi la problemele de mâine.

La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îţi făceai probleme ieri.

Principiul 90/10

15 comentarii:

SOmeONE spunea...

:))
Maria, asta, a lui George, nu e optimism. E curat fatalism! Care, la fel ca si optimismul, are frumusetea sa, dar pana la un punct.
Oricum, optimistii a priori, in afara povestioarelor, sunt extrem de agasanti si dau o impresie de falsitate.
Iti doresc o zi... cumpatata! :)

Maria spunea...

...

Am vazut si nebuni fericiti. :)

Cred ca depinde de cat de congruent este optimistul cu atitudinea sa.

Imi doresc o zi cumpatata, iar tie una-ADEVARATA ! :P

Maria spunea...

M-am gandit la acest "optimist aprioric". Daca nu ar fi aprioric ar mai fi optimism ?

SOmeONE spunea...

:))
Pai cu atitudinea, congruenta nu poate fi pusa la indoiala. Mai degraba s-ar cuveni cercetata congruenta cu starea sa reala.
Iti multumesc de urare, banuiesc ca e de bine... din pacate nu am reusit sa dibuiesc paralela. :)

SOmeONE spunea...

"M-am gandit la acest "optimist aprioric". Daca nu ar fi aprioric ar mai fi optimism ?"

Abia atunci ar fi veritabil! :)

Maria spunea...

Paralela s-a confirmat intre timp. :)))

O zi ADEVARATA !

adica

O zi VERITABILA !

andreiraduM spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Maria spunea...

:)
Covey

O seara veritabila ! :)

Maria spunea...

Sorin, m-am mai gandit la ce ai spus tu.
Ai vazut filmul Don Juan de Marco ?

SOmeONE spunea...

:)
Nu, Maria, nu l-am vazut.

Maria spunea...

Ok.
In film, eroul principal isi construise o alta realitate iluzorie, care nu numai ca ii asigura starea de echilibru si confortul emotional, dar incepea sa provoace modificari in constructia realitatii si la persoane din jur. Era un "nebun" fericit, inofensiv si chiar constructiv.

SOmeONE spunea...

Deci? :)

Maria spunea...

Deci nu era cumpatat. :)
Dar era autentic de fericit. :)

SOmeONE spunea...

:)
Inteleg. Dar fericirea are prea putina legatura cu optimismul, nu este provocata si nici intretinuta de acesta. Ba chiar din contra...
Sunt, oare, nebunii optimisti ? :)

Maria spunea...

Ba chiar din contra ?
Am sa caut niste studii, sa ma edific.

Optimisti nu stiu daca sunt, dar cu certitudine, uneori, unii sunt fericiti.

O duminica frumoasa sa ai !

Trimiteți un comentariu

 

Copyright © Camera speciala. Template created by Volverene from Templates Block
WP by WP Themes Master | Price of Silver