Family Constellations






















Ursula Franke

Constelatiile familiale - abordarea lui Hellinger




8 comentarii:

Anonim spunea...

:)
si
:(

Administrator spunea...

Da.
Ma asteptam sa lasi un comentariu.

alessia spunea...

Măriucă, am văzut, dar...nu ştiu ce să zic.

Am trecut şi eu, ca orice om, prin multe, şi mai "normale" şi mai "para-normale".
Am citit destule ca să pot înţelege ce se întâmplă cu mine ori cu cei de lângă mine, dar am fost curioasă să şi văd cu ochii mei în ce constau diversele "terapii", ori "ritualuri" şi, în general, cele ce mi-ar fi putut ajuta şi mie să merg mai departe, atunci când câte o cărare mi se termina brusc în faţă, sau mă pomeneam în mijlocul vreunui "desiş" întunecat, din care nu puteam zări nici o potecuţă spre "lumină".

Până la urmă, însă, am fost nevoită să culeg ca albinuţa din toate câte ceva, câte o învăţătură, alcătuindu-mi propriile "strategii", nu doar de (supra)vieţuire, ci şi de trăire. Mai ales de acestea.

Nu ştiu dacă am reuşit să fac mare lucru pentru cea care sunt EU cu adevărat, dar măcar m-am străduit. Cât am putut şi eu, cât m-au putut duce pe mine mintea şi inima.

Şi mă bucur sincer de fiecare dată când văd oameni mulţumiţi, ba chiar bucuroşi că au reuşit să găsească un loc şi un "mediu", un "anturaj" împreună cu care să se simtă mai senini, mai împăcaţi cu lumea şi cu ei înşişi, mai împliniţi.

Am zis mereu că atâta timp cât nu mă calcă pe libertatea mea, cât nu iese în faţă ca păduchele în frunte să-şi expună public teoriile ca fiind adevărurile înseşi ale eistenţei, ci şi le păstrează pentru el şi sufleţelul lui, fiecare e liber, la rându-i, să facă ce pofteşte cu libertatea lui. Altfel...vedem ce-i de făcut, na! :)

Aşa şi cu omuleţii ăstia de i-am văzut la tine. Dacă lor le place să fie acolo şi aşa, dacă le face bine să facă ceea ce fac, "sănătate şi virtute"!

Eu una n-am reuşit să mă fixez, până acum, în nici o "doctrină" anume, nici laică şi nici religioasă. Dacă suntem entităţi unice, cred eu, apăi unic ne este şi drumul pe care îl parcurgem.

Ferice, totuşi, de cei care au reuşit să formeze nişte comunităţi de suflet. Cred că ajutându-se reciproc, le este drumul mai uşor decât îmi este mie, dar... eu nici că am găsit aşa ceva...
Nu se ştie însă pân' la urmă ce-o mai fi, nu? :)

Administrator spunea...

E ok raspunsul tau. :)
Pai ... ai cerut ajutor ? Pentru drumul tau ? Ce anume "asa ceva" nu ai gasit ?
Pe mine m-ar interesa sa vad cap coada un astfel de seminar.
Mie imi plac imbratisarile. :) Ma intreb daca fac asta si acasa, cu ai lor apropiati, sau in relatiile "de acasa" sunt blocati si isi fac "apropiati" in noul mediu.
Tu ai participa la o astfel de manifestare ?
Ti se pare ceva paranormal aici sau vorbeai la modul general ?
Nu stiu daca TREBUIE sa te fixezi intr-o doctrina. Eu prefer sa caut, sa rascolesc, sa ma departez, sa revin si sa vad ce se sedimenteaza in timp din mai multe directii.

Stai sa trecem 2012, si apoi vedem ce se stie ca va mai fi . :)))))

alessia spunea...

Ajutorul de care mereu am avut nevoie pe drumul meu a fost...o altă părere, o altă perspectivă asupra a ceea ce mi se întâmpla mie.
Am vrut mereu să privesc aceeaşi "realitate", a mea, şi prin "ochii" altucuiva. Mai ales ai cuiva în "judecata" şi loialitatea căruia aveam eu încredere.

Şi de cele mai multe ori, am avut surpriza să constat că lucrurile căpătau o cu totul altă "culoare" şi apăreau modalităţi de soluţionare cu mult mai simple decât reuşisem eu să le identific.

Nu am găsit niciodată o comunitate cu perspectivele ori cu idealurile căreia să rezoneze perfect cele ale mele. Nici un grup "spiritual", nici un partid, nici o religie ori vreo "sectă". Şi nici măcar o "filosofie" anume :)

Chiar cu grupurile mele de prieteni, "graniţele" mele există, ei le ştiu şi, cu timpul, au învăţat să mi le respecte. Aşa cum şi eu le respect pe-ale lor.

Am văzut cap-coadă diverse "manifestări": de la diversele terapii individuale sau de grup, până la cele cu mult mai..."exotice", cum ar fi, de pildă, o exorcizare...
Dar la nici una nu am simţit nevoia să revin.
A fost pe principiul "veni, vidi...vax" :)

Pomenind de "paranormal", mă refeream la întâmplările din viaţa mea în privinţa cărora am simţit nevoia să caut explicaţii.
Aici, în filmuleţele astea, totul pare chiar foarte normal. Sunt tehnici banale de catharsis. Poate greşeşsc, dar eu aşa le percep.

Cu 2012 nu am nici o străbatere-
Cu...clipa, cu clipa asta ar cam fi o problemă de...trecut :)

Administrator spunea...

Veni, vidi, vax ! :)))))))

Sa rezoneze PERFECT ??? :) Dar stiu ca nu esti pretentioasa deloc ! :)
Eu zic ca esti normala si ca universul nu e dimensionat intr-o incremenire perfecta pe contururile cuiva. Tu te simti dintre acei "singur printre ceilalti oameni" ? Cum ar trebui sa arate comunitatea care te-ar integra perfect pe tine ?

Strabatand multe "orientari", ai mers mai departe fara intoarceri in urma. Ce te-a "dezamagit" la fiecare ? Ce-ar fi trebuit sa iti ofere si nu au facut-o ?

Paranormalul e conceptualizat diferit de laici, clerici si alti specialisti.
Nici eu nu cred ca e ceva paranormal in filmulete, dar m-ar interesa explicatiile profesioniste ale indrumatorilor de grup.

2012 :))))))))))))
Nu zi hop, pana nu sari ! :)

Administrator spunea...

Stii background-ul teoretic in ceea ce priveste aceste "constelatii familiale " ?

alessia spunea...

'Neaţa Măriucă,

Iertare că am dispărut ca mortul în păpuşoi, dar tu ştii că în fiecare weekend universul (cunoaşterii) are maaree nevoie de celesta [îmmmmm!:)] mea prezenţă la şcoală, nu?!
Că altfel, n-ar mai reuşi, săracu' de el, să se cunoască pe sine chiar aşa de deplin cum ar trebui! :))

[Astăzi, "CHIUL" scrie pe fruntea mea : în duminica asta, nu am mai găsit resursele de răbdare necesare să-l mai ascult, vreme de 6 ore!, pe-un moşulică flatulos citind adormitooor din nişte hrisoave pe care le-a scris în antichitatea vieţii lui! :( ]

Dap, uneori mă suspectez şi eu cum că aş fi, totuşi, "normală" :)
Oricum, venit din partea ta, calificativul respectiv este un veritabil compliment!
Mulţumesc, aşadar! :))

Eu sunt dintre aceia "Niciodată suficient de singuri printre ceilalţi oameni". :)
Solitudinea mea e un soi de "rai", în care nu mă mai satur să descoper alte şi alte minunăţii uitate prin unghere de gând şi trăire.

Ştii cum îs...taurii:) aceia lăsaţi liberi pe străzile din Pamplona?
Ei, cam aşa îs io şi...orice comunitate :)))

Am ajuns să iau contact cu diversele "orientări" mai ales din pricina curiozităţii mele neostoite de a-mi da seama cum se vede "lumea" şi de la alte "ferestre" decât de la a mea.
Iar unele "perspective" m-au emoţionat, altele m-au uimit, altele m-au oripilat, aşa cum altele mi-au amestecat ameţitor cutremurarea cu frumuseţea (trăirea pe care unii o numesc "sublim", nu?).

Dar n-am rămas ţintuită la nici o "fereastră" străină. Bună, rea, am şi io fereastra mea, na! :)


"background-ul teoretic in ceea ce priveste aceste "constelatii familiale " este, după mine, tot acela formulat memorabil de Dan :

"Banii nu trebuie să stea la fraieri".

Că altfel, inimile cele nesăţioase întru binele semenilor (prezente în filmuleţele astea), ar fi pus mână de la mână şi ar fi difuzat în toată lumea mesaje gen:

"Îmbrăţişările lungi şi dese - cheia marilor succese!"
sau
"Pentru sănătatea dumneavoastră, îmbrăţişaţi-vă de minimum cinşpe ori pe zi şi osutăcinşpe ori pe noapte".
(sau...viceveresa, na!)

Sau...mai puneau şi ei de-un "
FREE Hugs", nu!


Fug să mai deretic olecuţă prin "cufărul cu amintiri" :)
["Azi mă distrez în familie", deci!:))]

Trimiteți un comentariu

 

Copyright © Camera speciala. Template created by Volverene from Templates Block
WP by WP Themes Master | Price of Silver