Tetro





alb, negru, Coppola




44 comentarii:

happyendstory spunea...

Mariaaaaaa, te iubesc!
În filmul acela am văzut nişte pantofi minunaţi!
Îiiiii vreaaaauuuuu!
(acum tropăi şi mormăi cât cuprinde!)
Serios că vreau pantofii ăia...cu vârful roşu şi cataramă şi... Offff!
Mă reîntorc la film. Am făcut o pauză fiindcă trebuia să te înştiinţez că am văzut o pereche de pantofi a-do-ra-bili!
:P

Maria spunea...

:)))))))))
Ce rol joci acum ?
:)))))))))

happyendstory spunea...

Rolul meu.
De fapt, să le fie ruşine! Sunt lipsiţi de originalitate. Micuţa roşcată cu părul vâlvoi, pasionată de pantofi şi de zbor, nici măcar nu e ideea lor, dah?!!
:)
Iar găselniţa finalurilor alternative e o falsă şmecherie. Am sentimentul că sunt echivalente...într-un fel. Tot de o "prăbuşire" au parte şi-n unul şi-n celălalt. De sensuri, de lumi, de vieţi...
Tre'i să mai "rumeg" puţin.

Maria spunea...

Uite la ea, vedeta. :))))
Face ce face, tot in lumina reflectoarelor cade. :)

La ce te referi cand spui finaluri alternative ?
Astept sa revii, atunci. :)

happyendstory spunea...

:D
(Şi... pe bune dacă-mi plac reflectoarele!!)

Păi eu am priceput că-s 2 variante de final.
Unul este cel cu pasionalul sărut de pe pasarelă (scrie mare FIN şi lasă impresia că de aici eşti liberi să crezi ce vrea muşchiu' lu' matale).
Al doilea e cel cu sugestia prăbuşirii avionului în urma looping-urilor practicate cu prea mare zel.
Acum, deh, cum spuneam, io mă uit rar la filme, aşa că s-ar putea ca percepţia mea să fie una mai neobişnuită. Ca tilicaru' la prima instrucţie. Sau ... aproape.
:)

happyendstory spunea...

(nu-i aşa că erau mişto pantofii ăia?!)
:)))))))))))))

Pentru chestia cu "micuţa roşcată" ar trebui să am măcar un martor... Ryanna ar trebui să-şi mai amintească (sper) de personajul feminin din scrierile mele de acum vreo 2 ani. Fireşte că totul nu poate fi altceva decât o coincidenţă. Chit că e teribil de bizară... :)

Maria spunea...

Eu zic ca-ti plac. Doar ca inca nu stii. :)
(Reflectoarele.)

Nu, eu cred ca percepta ta e buna. :)Dar desluseste-mi si mie secventa de final (cea cu intrebarea fetitei).

Oooooof, femeia tot femeie. :))))))))) Ii dau spatiu sa se exprime elevat, pe masura capacitatii ei, iar ea ajunge tot la ... pantofi. :))))))
Ce reprezinta pentru tine pantoful ?

Maria spunea...

perceptia*

happyendstory spunea...

Mă provoci?
:))))
Bine! Atunci hai să scriu, foarte pe scurt, la capacitatea mea şi "elevat" (să-ţi fie ruşinică pentru că mă bănuieşti de lucruri atât de grave precum elevarea!). Oricum, domnia ta eşti femeie cum sunt eu nepoata lui Arcul de Triumf, dar asta-i altă poveste!

Vra să zică, acest film reuşeşte performanţa să vorbească despre criza vârstei de mijloc fără să cadă în ridicol. Titlul, ca şi imaginea-metaforă reiterată - mă refer la smocurile de iarbă care răsar din asfalt- te avertizează că totul e pe muchie de cuţit. În final, te dumireşti: filmul îţi expune cu umor, sensibilitate şi inteligenţă o altă posibilitate - mai mult sau mai puţin credibilă - de a trece prin această experienţă. Dar nu te "iartă" deloc de lucruri grave precum însingurarea de care suferă personajele, nevoia lor de comunicare, dorinţa de a se redescoperi şi înţelege pe sine printr-un celălalt compatibil sau tumultul de sentimente ce caută un obiect asupra căruia să se exprime. Ei bine, nu, n-ai să vezi iubirea manifestată adolescentin, nici drama soţiei care priveşte neputincioasă derapajul afectiv(?!) al soţului şi nici disperarea femeii încă singură, deşi e trecută de prima tinereţe. Sau, ai să le vezi, dar au o formă complet atipică de exprimare.
În plus, are câteva "schimbări de direcţie" incredibile. Bunăoară, când el îi taie cauciucurile. Sau când "se ocupă" de prietena ei, rămasă la maşină...
Ce nu mi-a plăcut?! Reacţia ei la prima lor întâlnire, acolo la cafenea, când el o întreabă: "deci, mă iubiţi?". Am înţeles emoţia, fâstâceala, dar gângăveala aceea idioată mi s-a părut totuşi prea mult, chiar şi pentru un personaj ca al ei. De asemenea, oricât de indulgentă aş fi, insistenţa poveştii cu femoarul defect şi cu şliţul zgâit, depăşeşte cumva intenţia pe care cred că scena a avut-o iniţial.
În rest, numai de bine!

N-am uitat de întrebarea cu pisica. Şi eu sunt puţin derutată. Îmi pare un fel de avertizare, gen: "atenţie, totul e doar ficţiune!". Sau o fi o metaforă pentru ideea de perpetuă transformare a ceea ce suntem? Nu prea-mi vine a crede. Tu ce zici?
Mai vorbim (trebuie să te "scarmăn" puţin pe tema pantofilor, asta e clar!), dar acum am ceva treabă.
O zi frumoasă!

Maria spunea...

:)))))))))))))))))))))))
Bine, Triumfico !!!!
Ce te-a determinat sa achiesezi (ca sa zic asa :P) la aceasta idee ?

Foarte mult imi place cum ai dezvoltat.
Nu luasem in calcul criza varstei de mijloc. Pusesem totul pe seama alcatuirii structurale a fiecaruia care a facut posibila "intalnirea" lor (ea, singura, cu o atitudine detasata si de oarecare superioritate - de altfel, un contrast frumos intre "luciul elegant al pantofului" si "baierele uzate ale ochelarilor de zbor" - fara a friza misandria, el, ambivalent - penduland intre dorinta si ura, independent, obstinat, marcat de ruminatii care irup uneori violent in acte cu incarcatura ridicola, aninat in trecut).
Schimbarile de directie reprezinta unul din elementele care, din punctul meu de vedere, dau "culoare" filmului.
Mie mi-a placut reactia ei, parandu-mi la fel de fireasca precum contrastul intre pantoful de lux si casca de zbor roasa. Ea a fost construita ca un personaj al contrastelor extreme. (De altfel parul rosu si geanta/masina galbena o contureaza ideal, precum contrastul dintre claia amorfa de par si cochetaria vestimentara.)De altfel, din nou, asistam in acea secventa la o rasturnare de situatie in care calmul si detasarea ei revin lui, iar frenezia lui dificil de stapanit se manifesta prin ea. O altfel de echilibrare reciproca.
Nota de final. :) Cred ca tine de ceea ce tu ai remarcat si eu am omis (nu mai retinusem cele doua finaluri).
Am retinut insa secventa reiterarii comportamentului sotiei, care se pastreaza din nou in locul secund, din nou indoindu-se de capacitatea lui de a actiona in mod eficient, independent, in contrast cu planul prim ocupat de celalalt personaj feminin, care ii recunoaste statutul si i-l reda (cel putin la nivel de intentie).

Pisica ?! Cred ca avem nevoie de un al treilea "lamuritor". :)))
Nu pot intelege ce e cu fetita si pisica. Da, poate fi o metafora avertisment: "Fictiune!"

Ia, chiar astept sa ma scarmani pe tema pantofilor.

O zi luminoasa ca un soare de mai. :)

Maria spunea...

Si nu, nu te provoc. :)
Insa important e ca tu te simti astfel.
Poate te incant si descant. :P
Glumesc, desigur. :)

happyendstory spunea...

Revin din cauza pantofilor, a ceea ce ai afirmat despre ei şi strig: sacrilegiu!!! Păi ce fomeie eşti matale, de loveşti aşa, total nesportiv, unde ne doare mai tare ăăăă?!
:)))))
Ce reprezintă pentru mine pantofii?
Un hobby! :)
Îmi plac, pur şi simplu. Uneori, îi cumpăr pentru că-mi plac foarte tare, dar nu-i port niciodată.
Şi să mă laşi cu prostiile psihanalitice, că-s lipsite de temei în ceea ce mă priveşte.

Sigur, teoretic ar putea fi consideraţi o metodă de valorizare a ţurloaielor din dotare. Asta dacă i-aş lua pe toţi ca să-i port. Însă, pot să fac un sezon în 3-4 perechi pe care le alternez şi să am pe raft alte 30-40 de perechi pe care pur şi simplu să le privesc cu încântare în fiecare dimineaţă, fără să le încalţ.

Asta e, unele femei îşi cumpără bijuterii, altele farduri, altele tigăi...

Oricum, a cam înţărcat bălaia, că mi s-a subţiat buzunarul destul de mult cu criza asta. Aşa că o s-o las mai uşor cu pantofii. (Şi nu numai!)

Maria spunea...

Am zis eu ca pantofii sunt tema centrala a existentei domniei matale ? :)))))))) Am zis !!!
Auzi la ea, cica "revin din cauza pantofilor". :)))))Nu tu film, nu tu perceptie estetica elevata ... :P
Nu sunt nesportiva draguta. Doar priveam in alta directie. :)Da' mataluta revii obsesiv cu tema. Si n-ar fi prima oara. :)
Dar daca e un hobby ... eh, nu mai zic nimic. :)
N-am inceput cu nici un fel de prostie, darmite psihanalitica. :)))))) Am intrat in camera a carei usa ai deschis-o tu. Ai deschis-o chiar de cateva ori. Pana la urma m-am prins si eu ca e o invitatie. :)
Eu imi cumpar carti. Iar mie imi plac cizmele, na ! :)))Ca sa ma exclud de la prezumtia 'mnieitale de "ratacire ireversibila" la nivel. :))))))
Intarcata, neintarcata, cand e vorba de pasiuneeeee ... nu vezi in fata ochilor decat ... ce vezi. :))))))

Maria spunea...

Acum tot am ramas cu o intrebare: la ce iti folosesc 30-40 de perechi ?????????

Iarta-ma: Ce inseamna pantoful pentru tine ? :)))

happyendstory spunea...

Respectele mele! Remarcabilă analiza ta.
Dar... n-ai jucat cinstit!
Acum am priceput. (Mama ei de psihanaliză!)
:))))))))))))))
Matale voiai o analiză psihologică a personajelor şi situaţiei prezentate, pe când eu voisem să-nşir, pe scurt, un fel de cronică simpluţă de film. Ceva fără mari pretenţii.
Dacă aveai în intenţie să ne jucăm de-a psihologii, trebuia să spui din prima. Pentru că eu am o reţinere în a folosi limbajul de specialitate atunci vorbesc cu oameni despre a căror profesie n-am habar. Evit să epatez sau să sperii pe careva, expunându-mi părerea în acest mod.
Mai mereu oamenii devin suspicioşi, considerând că uzezi de cunoştinţele de profil ca să-i analizezi şi cataloghezi şi această convingere generează probleme de comunicare şi relaţionare. Persoana devine mai atentă la felul în care se exprimă, se autocenzurează mai mult, cel mai ades pornind de la premise false (că ştie ea ce şi cum fac psihologii!) şi devine (oarecum) defensivă.

Aha, care va să zică: mă încânţi şi descânţi?! Să devin şi eu "defensivă"??
(Hihihihi! N-ai să vezi!)

Maria spunea...

De cand astept eu sa te vad si ofensiva ... !

Atunci, scrie cu "pretentie"! Abia astept. Sunt absolut convinsa ca poti asterne o cronica impecabila si de profunzime.
Promit sa iti arat colectia mea, mai saracuta ce-i drept :))) de pantofi.
Eu am sentimentul ca poti scrie precum putini pot. De ce nu ai face-o la un alt nivel ? Uite o invitatie directa. :)Te rog sa ma epatezi, ca stau cuminte si invat de la tine si te admir cum nici nu crezi. :)


"Hihihi !" spui ? Imbratisare. :)Ia sa vad. :)

happyendstory spunea...

:)
Mă condiţionezi?

Maria spunea...

DA. NU cronica cu pretentie, NU schimb de impresii legate de pantofi. :))))))

happyendstory spunea...

Rămâne numai îmbrăţişarea?
Aia ţi-o dau fără să fie necesară condiţionarea. Nu de alta, dar şi mie-mi trebuie o îmbrăţişare. (Că-s copchilul străzii, amărât şi abandonat.)
:((

Maria spunea...

Nu, Iris, conditionarea era o gluma. Una din glumele pe care le facem in mod curent, cand ne asezam la un nivel de superficialitate in relatiile noastre efemere. Asijderea primului tau comentariu de aici.
Comment-ul acesta al meu continua cu un mesaj mai profund dinspre mine inspre tine. L-am sters insa si l-am salvat intr-un word. E alegerea ta. Putem continua o vreme la acest nivel pe care tu il initiezi de cand te-am intalnit aici, in care tu esti copilul amarat, femeia care intrerupe vizionarea unui film spre a veni povestindu-mi de minunatii pantofi rosii, mormaind si topaind, etc. Sau putem intra mai mult in profunzime, asezand rolurile deoparte, lasandu-ma sa iti vad clar femeia extraordinara pe care o ai in potential si omul de o sensibilitate rara.
Imbratisarea oricum o ai. E din suflet. Insa e corect fata de tine sa iti spun ca stilul asta "mormait", "topait", superficial, ma oboseste si nu ma motiveaza sa merg mai departe.
Daca "ma iubesti" :) precum afirmai in primul tau comentariu, probabil vei vrea mai mult, daca nu ...
Ai grija de tine !

happyendstory spunea...

Maria, cine eşti tu şi ce aşteptări ai în ceea ce mă priveşte?

Maria spunea...

Sunt Maria. 34 de ani. Am fost o vreme impreuna in acest spatiu. Nu ti-am jucat feste, nu am avut alte nickname-uri.
Nu sunt barbat, daca asta iti inchipui (am observat dilema ta)si nu am niste asteptari de la tine in sensul ca ceva din forul meu interior mi le alcatuieste si ca am o pretentie de la tine de a-mi satisface niste standarde. Viata mea merge inainte indiferent de decizia ta, actiunile tale, etc. Dar ceea ce vad la tine este un om cu un potential frumos, dar pierdut, ratacit si mai mult de atat ... suferind. Imi vine greu sa merg pur si simplu mai departe lasandu-te asa, insa la fel de greu imi e sa raman pe langa tine, doar la acest nivel.
De asta am tinut sa iti expun pozitia mea. Mi se pare corect.
Daca astept ceva de la tine (si sa retii asta, indiferent daca mai vorbim sau nu) este sa cresti si sa te conturezi atat de frumos pe cat simt eu ca poti. Pentru tine sa o faci nu pentru mine sau altii.
Asta vroiam sa iti spun. Nu stiu cat voi mai sta si eu pe aici.

happyendstory spunea...

Mulţumesc pentru sinceritate, Maria. Mă bucur că putem vorbi deschis despre asta. Am înţeles care e poziţia ta, e în regulă. Mă onorează părerea pe care o ai despre mine şi recunosc că mi-ar plăcea să fiu aşa cum m-ai evaluat tu.
Admit că am multe nefericiri, dar şi tu trebuie să recunoşti că lucrurile stau mult mai bine decât atunci când ne-am intersectat pe aici, pentru prima dată.

Acum, aş vrea să înţeleg la ce anume te referi când vorbeşti despre un alt nivel. Ce latură a existenţei mele ai în vedere ? Ce crezi tu că ar trebui să perfecţionez sau să reorientez pentru a putea să cresc frumos, aşa cum ţi-ar plăcea ţie să se întâmple?

Maria spunea...

Oricand, Iris. :)

"Ma onoreaza" suna atat de ... pretios ... :) Nu vreau sa vorbesti pretios cu mine, ci natural si asezat.

Ceea ce simt eu e ca ESTI in interior de un nivel dar iti place (?) sa pozezi in "altceva" inferior. Nu inteleg prea bine de ce si cred ca e in detrimentul tau. Iti dau niste exemple simple:
1. Poti fi o femeie rafinata cu tot bagajul tau, cred ca ai tot ce iti trebuie, ar fi vorba doar sa cizelezi niste aspecte dupa ce reflectezi asupra lor, dar tu te incapatanezi sa pozezi in femeiusca aiurita, limitata, blocata in adulatia sa fata de pantofi, femeie care se expune din timp in timp pe net in toate ipostazele vietii sale emotionale.
2. Poti analiza oamenii si situatiile cu acuratete, insa te comporti ca si cum nu ai avea aceasta putere. Si sfarsesti de cele mai multe ori in a te refugia in acel rol al copilului neajutorat, lovit, epuizat care cerseste o imbratisare. Unde se scurge toata puterea ta ?
3. Ma uit acum la acest ultim comentariu al tau si observ cat de asezat l-ai scris. Esti capabila sa faci asta si iar nu inteleg de ce revii la un soi de topaiala, tropaiala, mormaiala, smiorcaiala, imprastiere, etc. (Sa nu intelegi ca am ceva cu umorul tau sau stilul tau relaxat. Il iubesc. Am ceva insa cu atitudinea ta de superficialitate in anumite momente.)

Nu e vorba de o latura a existentei tale pe care EU O VREAU modificata/altfel. E vorba strict de tine si de masura in care te valorifici. Iti aduci aminte cand am afirmat eu despre Paula Seling ca "are tot ce-i trebuie si nu risipeste nimic" ? Ti-a placut atunci aprecierea asta. Raporteaz-o la tine. Ma intristeaza ori de cate ori imi pare ca te pierzi, te risipesti. Din punctul meu de vedere si "blogareala" asta poate fi o pierdere de vreme. Si cu mine ma cert uneori si imi reprosez ca imi pierd timpul si nu fac cate ar trebui si precum ar trebui. Deci nu am eu ceva cu tine. Eu nu iti pot pretinde/impune tie nimic, dar daca te intereseaza poate si o alta perspectiva asupra ta din exterior, pot sa ti-o ofer. Uneori s-ar putea sa doara si imi pare rau daca e asa, insa tu compar-o cu ceea ce stii si simti tu, din interiorul tau, iar daca simti ca ma insel eu, asa o fi, inchide canalul de comunicare cu mine si atat. Eu nu te presez, e libertatea si alegerea ta, insa m-am simtit datoare sa vorbesc cu tine despre asta. Poate pentru ca daca as fi in locul tau si mie mi-ar place sa faca asta cineva pentru mine.

Si da, admit ca lucrurile stau mai bine acum decat atunci, e important daca tu simti asta, insa poti si mai mult de atat. Treptat. Tu ori nu te vezi, ori nu iti dai credit.

E tarziu. O noapte linistita sa ai ! Daca simti ca ti-am gresit cu ceva in aceste cuvinte, iarta-ma, te rog. N-am scris nimic din "drag" de a-ti face rau. Din contra.

Maria spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Maria spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Maria spunea...

Am postat triplu, caci imi dadea "eroare". Am sters.

happyendstory spunea...

"Ma onoreaza" suna atat de ... pretios ... :) Nu vreau sa vorbesti pretios cu mine, ci natural si asezat."

E o exprimare atât de naturală pe cât pot eu să am în acest context. Mărturisesc că mă stânjenesc aprecierile, complimentele etc. Habar-n-am să le răspund, fiindcă de fiecare dată sunt uimită că-mi sunt adresate. Fiindcă mie mi se pare normal ca fiecare să ofere ce are mai bun şi să fie cât mai frumos la minte şi la suflet. Din această perspectivă, mi se pare de prisos ca cineva să exprime sau să sublinieze faptul că aş face ceea ce firesc să fac.

"Ceea ce simt eu e ca ESTI in interior de un nivel dar iti place (?) sa pozezi in "altceva" inferior. Nu inteleg prea bine de ce si cred ca e in detrimentul tau. "

Maria, sunt un om obişnuit, cu bune şi cu rele, ca oricare. Am momente şi momente, e foarte adevărat, dar asta sunt şi rareori mă mistific pentru a poza în ceva anume.
Eu cred că tu te referi (probabil) la versatilitatea mea, la faptul că pot aborda aproape orice subiect pe niveluri diferite.
Aici sunt câteva elemente de punctat:
-e o deformaţie profesională fiindcă lucrând cu persoane de felurite facturi (personalităţi diverse, educaţie diferită, stari, dispoziţii variate etc.) e necesar să-mi acordez comunicarea cu fiecare, astfel ca să găsesc rapid modelul convenabil pentru facilitarea ei. Probabil că de aici vine tangajul meu conversaţional ;

-pe blog mă relaxez, mă amuz, îmi exprim trăiri de moment, adică e un fel de "casă de vacanţă" unde-mi petrec câteva ore pentru a mă echilibra şi destinde. Fireşte că e un fel de oglindă a stărilor mele, dar e foarte important să se înţeleagă că sunt lipsită de intenţia de a impresiona pe cineva sau de a mă afirma în vreo direcţie oarecare. Pe acest blog eu nu-s nici jurnalista care-şi face meseria, nici vreun VIP care vrea să-şi mărească capitalul de popularitate, nu-s nici măcar un psiholog la treabă... Sunt o virtuală printre virtuali. Nimic mai mult.

happyendstory spunea...

"1. Poti fi o femeie rafinata cu tot bagajul tau, cred ca ai tot ce iti trebuie, ar fi vorba doar sa cizelezi niste aspecte dupa ce reflectezi asupra lor, dar tu te incapatanezi sa pozezi in femeiusca aiurita, limitata, blocata in adulatia sa fata de pantofi, femeie care se expune din timp in timp pe net in toate ipostazele vietii sale emotionale."
-pot fi multe, cred, dar nu pozez în nimic. Doar vorbesc mai des despre lucrurile care mi se par mie amuzante, sau despre loviturile sub centură pe care le încasez câteodată. Am mai spus, am utilizat acest blog pentru a mă detensiona folosindu-mă de umbrela anonimatului. M-a ajutat să "văd" şi alte puncte de vedere faţă problemele ridicate. N-o fi cea mai ortodoxă metodă, dar mi-a fost la îndemână şi se pare că a dat roade.

"2. Poti analiza oamenii si situatiile cu acuratete, insa te comporti ca si cum nu ai avea aceasta putere. Si sfarsesti de cele mai multe ori in a te refugia in acel rol al copilului neajutorat, lovit, epuizat care cerseste o imbratisare. Unde se scurge toata puterea ta ?"
-momentan sunt încă în convalescenţă şi mi s-a părut mai important să mă manifest exact cum simt, decât să mă preocup în a-i analiza pe ceilalţi. Atunci când şi dacă îmi voi recăpăta echilibrul afectiv, presupun că-mi voi reveni la întreaga mea capacitate intelectuală şi da, voi putea folosi instrumentele de care dispun (cunoştinţele, experienţa, posibilitatea de a analiza cu acurateţe etc.). Dar e important să reţii că am suferit un şir de traume majore, succesive, care au dus la o destructurare a întregii mele personalităţi. E vorba de o patologie evidentă şi de o încercare disperată (da, acesta e cuvântul!) de a mă echilibra. (Nu mă fă să-mi spun aici diagnosticul, că deja e prea mult!) :)))

happyendstory spunea...

"3. Ma uit acum la acest ultim comentariu al tau si observ cat de asezat l-ai scris. Esti capabila sa faci asta si iar nu inteleg de ce revii la un soi de topaiala, tropaiala, mormaiala, smiorcaiala, imprastiere, etc. (Sa nu intelegi ca am ceva cu umorul tau sau stilul tau relaxat. Il iubesc. Am ceva insa cu atitudinea ta de superficialitate in anumite momente.)"

Maria, sunt prea obosită psihic şi prea epuizată afectiv ca să mă cramponez de un model comportamental dezirabil. Am nevoie să fiu superficială, să mi se rupă de toate şi să fluier când vreau să fluier, ca să spun aşa. Sunt un om blocat într-o situaţie de viaţă conflictuală şi lipsită de orice sprijin real, iar eu personal am terminat toate rezervele de putere ca să mă rup singură din acest context. Acceptă că sunt în împrejurări care-mi limitează, la modul obiectiv, o conduită în care să fiu continuu egală cu mine.
Altfel spus, fată dragă, am buba! E neplăcut, e jenant, dar...asta-i viaţa! Psihicul meu s-a întins ca un elastic până a făcut poc şi s-a decompensat. Acum ce vrei să fac? Fac buhuhu pe blog, chiar dacă asta-mi strică la imagine.
:)))))))))

happyendstory spunea...

"Ma intristeaza ori de cate ori imi pare ca te pierzi, te risipesti. Din punctul meu de vedere si "blogareala" asta poate fi o pierdere de vreme. Si cu mine ma cert uneori si imi reprosez ca imi pierd timpul si nu fac cate ar trebui si precum ar trebui. Deci nu am eu ceva cu tine. Eu nu iti pot pretinde/impune tie nimic, dar daca te intereseaza poate si o alta perspectiva asupra ta din exterior, pot sa ti-o ofer. Uneori s-ar putea sa doara si imi pare rau daca e asa, insa tu compar-o cu ceea ce stii si simti tu, din interiorul tau, iar daca simti ca ma insel eu, asa o fi, inchide canalul de comunicare cu mine si atat. Eu nu te presez, e libertatea si alegerea ta, insa m-am simtit datoare sa vorbesc cu tine despre asta. Poate pentru ca daca as fi in locul tau si mie mi-ar place sa faca asta cineva pentru mine."

:)
Pe cuvânt că te iubesc! Sincer.
Am înţeles şi chiar te rog să-mi spui tot ce consideri că e util creşterii mele. Îţi sunt recunoscătoare pentru intenţia ta şi apreciez asta cu atât mai mult cu cât îmi place stilul tău de abordare fiindcă e lipsit de agresivitate. Te rog doar să accepţi explicaţiile mele de mai sus şi să înţelegi că eu funcţionez acum cu minimum de "resurse". Ca să faci o evaluare corectă ar trebui să ştii întreaga mea istorie, însă nu este nici locul, nici timpul să o expun aici. Am certitudinea că dacă ai afla totul, ai vedea lucrurile din o cu totul altă perspectivă, iar ceea ce acum îţi pare superficialitate ar ajunge poate să te impresioneze.

E târziu aşa că vom continua mâine dacă te mai interesează acest dialog.
Te îmbrăţişez,

Maria spunea...

ok.
Azi am o zi plina de dimineata pana seara, cu unele ferestre.
Daca prindem un timp liber pe la mijlocul zilei vorbim, daca nu poate spre seara, daca nu in alta zi.
Ca raspuns de ansamblu: te inteleg, te cred.
Vorbim.

happyendstory spunea...

Ok. Vorbim.
O zi cât mai uşoară.

Maria spunea...

ok. Cateva cuvinte acum.
Cineva mi-a spus recent, referitor la tine, un lucru foarte frumos: “Spune-i ceva dulce si frumos. E fata inteligenta. O sa isi idea seama.” Nu stiu daca paragraful de inceput va fi dulce si frumos, dar sigur incerc sa fie echilibrat si obiectiv.
Iti spun atat: asa cum tu pe bloguri te echilibrezi si destinzi, la fel si altii. E vorba de o satisfacere a nevoilor (de absolut orice fel) care devine mult mai facila aici decat in real. Anonimatul de aici relaxeaza inhibitiile din viata reala. Si nu tot timpul ceea ce se petrece aici este constientizat de catre fiecare. Mai ales in conditiile in care tu te declari “in convalescenta” nu stiu daca este indicat sa te expui prea mult aici.
Tot ce faci/scrii tu aici are valoare de “invitatie” si iti defineste un anumit contur. Cred ca ar fi util sa reflectezi asupra imaginii pe care ti-ai creat-o aici pentru ca aceasta imagine atrage asupra ta reactii de un anumit tip. Iti ofer un exemplu scurt si la obiect de “constructie de imagine” si te rog sa compari ce scriu eu acum cu conversatia noastra anterioara de pe blog si felul in care s-au derulat lucrurile. (Eu postez niste filme, tu iti manifesti interesul pentru unul, ti-l trimit si ma anunti ca vei reveni cu comentarii. In acest sens te astept. Revii inserand insa mereu pasaje care aduc in prim plan femeia din tine: pantofii, micuta roscata cu parul valvoi, suspiciunea ca eu sunt barbat si am vreo asteptare de la tine. (?)) Vezi incotro directionezi lucrurile tu si incotro am mers eu. Aici vreau eu un pic sa reflectezi la modul general si sa te slefuiesti un pic, sa-ti dai forma pe care ti-o doresti. In ce directie te duci tu ? Ce esti tu aici, pe net ? Copil, femeie, mama, profesionist ? Ce faci, de fapt ? Iar daca faci, faci constient ? Asta vrei ? Te defineste sau te echilibreaza tabloul pe care ti-l alcatuiesti aici ?
Hai sa iti spun si lucrul dulce si frumos. Cu talentul tau literar poti muta muntii din loc, darmite oamenii. Cred ca pur si simplu nu iti dai seama sau inca nu ti-ai propus sa construiesti pe cat poti. Te asteapta doar sa-l iei in serios si sa nu-l irosesti. Iar daca esti si jurnalist, cu atat mai mult.

Maria spunea...

Uite, ai postat si tu intre timp.
Cred ca ceea ce am vrut sa comunic, esentialul, am surprins in cele de mai sus. Constat ca imi vine greu sa iti spun lucrurile astea.
Daca este ceva ce tu mai vrei sa ma intrebi, sa-mi spui, sau imi dau seama ca am omis ceva ce simt ca ar trebui neaparat sa stii, mai revenim.
O zi linistita si tie !

happyendstory spunea...

Am priceput, Maria, mulţumesc. E inutil "să-ţi vină greu" să spui, este părerea ta şi o respect.
Şi ca dovadă că am înţeles foarte clar, o să închid toate blogurile şi o să găsesc altă metodă de refulare.

Ceea ce sper eu este ca şi tu să înţelegi că sunt complet lipsită de vreo intenţie sau scop (nu-s jurnalistă, n-am roluri conştiente-n desfăşurare, nu vreau să impresionez sau să conving pe cineva-de ceva)şi mă-ndoiesc că aş avea vreo vină pentru faptul că ceilalţi văd în textele mele o "invitaţie" şi o "disponibilitate".
Consider că această abordare se datorează unei erori de percepţie care le apaţine în totalitate. Probabil că proiectează asupra mea dorinţele şi nevoile lor. La fel cum sunt incapabili să discearnă între simpatie sau admiraţia faţă de intelectul cuiva şi iubirea faţă de un partener. Poate că ar fi trebuit să scriu pe un site literar şi atunci toată lumea ar fi analizat ideea şi stilul, nu femeia din spatele textului.
Dar voiam doar libertatea de exprimare, nici gând să mă angrenez în vreo ucenicie literară. Nu era momentul şi chiar nu-mi ardea de exerciţii stilistice.

În fine, e de prisos.
Mulţumesc şi numai bine!
Cu drag,

BlueIris spunea...

Ah, uitasem!
La:
"Revii inserand insa mereu pasaje care aduc in prim plan femeia din tine: pantofii, micuta roscata cu parul valvoi, suspiciunea ca eu sunt barbat si am vreo asteptare de la tine. (?)) Vezi incotro directionezi lucrurile tu si incotro am mers eu."

mă tem că te înşeli.
Să-ţi explic, gluma care ţie ţi s-a părut suspiciune faţă de genul tău a fost legată de ideea că ai spus :
"Oooooof, femeia tot femeie. :))))))))) Ii dau spatiu sa se exprime elevat, pe masura capacitatii ei, iar ea ajunge tot la ... pantofi. :))))))"
ca şi cum te-ai fi delimitat. Dar a fost o glumă. Ce ar fi trebuit, să spun că eşti o femeie atipică?
:)

Problema cu femeia roşcată cu părul vâlvoi şi pasiunea ei pentru pantofi pleacă de la nişte texte pe care le-am scris acum mai bine de 2 ani în care mă descriam EXACT AŞA cum este redat personajul din film. Este o coincidenţă remarcabilă şi dacă o să am timp, o să cotrobăi prin arhivă să-ţi trimit acele texte ca să te edifici.
Iar întrebarea despre "aşteptările tale" erau fără legătură cu genul tău. Ele aveau în vedere impresia mea că mă abordezi profesionist, de pe poziţia jurnalistului, a omului de televiziune sau a psihologului. Nimic altceva!! De aceea am şi schimbat registrul conversaţional şi m-am adresat ţie din rolul "adultului responsabil". Era trecerea la o abordare serioasă, obiectivă şi directă. Dacă m-aş fi răsfăţat, sau aş fi întrat într-un alt rol, ai fi fost îndreptăţită să suspicionezi o intenţie de genul celei de care pomeneşti.
Asta, dacă vrei să mă crezi.

Maria spunea...

ok. Am verificat si am vazut intre timp ca ai sters blogul. :(
Nu mai pot sa iti spun mare lucru desi scrisesem mai mult.
Sper ca in timp, cand lucrurile se vor mai aseza in sufletul tau si cand te vei impaca mai mult cu tine sa intelegi altfel momentul de acum si intentia din spatele sau.
Ai grija de tine !

Maria spunea...

ok. Ma bucura sa vad si acest comentariu al tau. Te cred.
Nu mai zic nimic.
Iarta-ma. Eu ma opresc aici. Am avut senzatia ca pot face un bine dar imi dau seama ca pot face mai mult rau. Nu imi doresc asta.
Am sa reiau in liniste tot filmul asta, din blog in blog, si pur si simplu am sa studiez ce anume m-a determinat sa imi formez aceasta perceptie eronata, asa cum mi-o demonstrezi tu acum. Poate ca sunt singura care vad asa, poate ca am extras doar cateva elemente rarisime pe care le-am generalizat de aiurea, desi nu iti erau caracteristice, nu reprezentau un tipar pentru tine. Voi vedea. Pentru mine e important sa vad unde am gresit.
Ai grija de tine !

Am sa iti scriu de sarbatori sa vad ce mai faci si poate atunci o sa iti spun "Aveai dreptate, Iris, iarta-ma, m-am inselat amarnic." Acum eu am impresia ca lucrurile sunt asa cum le vad eu si inca am nevoie sa ma clarific. Poate e doar ceata mea si o proiectez de aiurea asupra ta.

BlueIris spunea...

Maria, dincolo de toate metehnele şi hibele pe care le am, îndrăznesc să afirm despre mine că încerc să fiu un om corect şi obiectiv. Chiar dacă asta poate fi uneori destul de frustrant. :)
Ţi-ai spus părerea, mi-am spus-o şi eu, apoi am luat o decizie pe baza acestui schimb de păreri. Atâta vreme cât părerea ta are credibilitate şi există o posibilitate suficient de consistentă ca ea să se adeverească, chit că pentru mine ea e doar o reflectare eronată în ceilalţi, e mai bine să pun punct. Nimic grav, sau mai grav decât altele de până acum.
Aşa că, te rog, opreşte-te să te mai învinovăţeşti de ceva. Mai sunt şi alţii care văd în textele mele anumite lucruri care-s neconcordante cu ceea ce simt eu.
Astea-s filtrele prin care vedem lumea. Uneori sunt clare, alteori sunt înceţoşate din cauza unor convenţii, norme, stereotipii sau teorii cu caracter de generalitate pe care - zic şi eu - ar trebui să le aplicăm ţinând cont de particularităţi. Şi când spun aceste lucruri mă refer la absolut toţi indiferent de profesie, cunoştinţe sau experienţă. Deci, inclusiv la mine.

O să mai citesc o perioadă pe aici, aşa că dacă vei dori să mai discutăm despre asta, îţi stau la dispoziţie.

Maria spunea...

:)
Oricand ai nevoie vorbesc cu tine, Iris. Daca simt ca nu e in zadar si ca te ajuta macar cu un fir de par, vorbesc.
Am observat reactiile de pe blogul tau.
Am observat raspunsul tau.
Stiu ca ti-e greu. Am stiut de la inceput. Stiu ce inseamna blogurile pentru tine. Dar din punctul meu de vedere, daca nu iti gestionezi bine activitatea de aici, poti iesi mai mult in pierdere decat in castig. Si nu o data ti-am simtit suferinta. :(
Stiu ce spui de libertatea de exprimare.
Tu ai adresa mea de mail. De ti-e greu si vrei sa vorbim imi dai un semn si vorbim. Ma intereseaza sa iti recapeti linistea si echilibrul tau in tine.
Poti fi un om si corect si onest si obiectiv, fara indoiala. Eu am increderea asta in tine. Altfel nu stateam atat in preajma ta, nu eram acum aici, nu incepeam sa iti vorbesc despre asta. Iar metehne si hibe toti avem. Si eu am ceturi uneori asupra mea si intreb persoane despre care stiu ca sunt oneste cu mine, gandesc clar si imi pot spune detasat daca ma "ratacesc".
As vrea sa nu pui punct scrisului si altor aspecte frumoase din tine. As vrea doar sa elimini din preajma ta si din actiunile tale doar acele lucruri care iti pot face rau.

Verific sa vad daca mai scrii ceva aici in aceasta seara.
Daca nu, sa ai o seara linistita. Lucrurile trec si se aseaza in timp daca mergi in directia potrivita tie. Ai increderea asta, te rog.
Toata dupa masa m-am gandit la tine si cum ti-o fi.

Maria spunea...

"Sunt un om blocat într-o situaţie de viaţă conflictuală şi lipsită de orice sprijin real".

Cat pot eu, eu te ajut, daca iti doresti asta. Sa nu uiti.

happyendstory spunea...

Mulţumesc, Maria. Pentru tot.
O vreme voi păstra liniştea. Apoi, vom vedea ce va mai fi. Acum, totul e în Mâinile Lui Dumnezeu.
Cu bine,

Maria spunea...

Ai grija de tine. Te rog.
Astept acea vreme de "apoi" de care pomenesti. Si imi doresc sa te regasesc asa cum simt eu ca poti tu fi. Si mana intinsa ramane valabila. Nu ezita sa te folosesti de asta daca simti nevoia.
Imbratisare.

Trimiteți un comentariu

 

Copyright © Camera speciala. Template created by Volverene from Templates Block
WP by WP Themes Master | Price of Silver