skip to main |
skip to sidebar
Raftul cu carti
Arhiva
Etichete
Legaturi
- Archeus.ro
- Art Historia
- Biblioteca de literatura
- bLOG
- Blue Feelings
- Bocancul literar
- Cinema romanesc
- Dexonline.ro
- Enciclopedia Romaniei
- Fotonatura
- IMDB
- Insula indoielii
- Iubesc deci exist
- Karina-Playcast Art
- Lectii de istoria muzicii
- Paznicul de noapte
- Profesionistii
- Rodul pamantului
- Scoala de psihologie
- Scribd
- TED
- Trendul codurilor
- Ultimus Romanorum
- Vlad Mixich
- Zorroblog
Persoane interesate
Pages
.
Maria. Un produs Blogger.
12 comentarii:
:)
Fireşte că soarele mai des apune... E un truism.
(Miroase a victimizare în toată regula.)
:)))))))))
Ei, hai! Ce-i cu tine?
Eu credeam că glumeşti.
:(
Eiiiii, sunt bine, fata frumoasa ! :)
Eram un pic obosita. Dar zambetul nu mi-l ia nimeni si nu ma costa nimic. :)
Ce mai faci ?
Iti place fata sihastra ? :)
:)
Aşa e mai bine! Începusem să-mi fac griji.
:*
Ce să fac? D-alea nefăcute. Am fost plecată in concediu, m-am rătăcit (la propriu), m-am regăsit (tot la propriu, că la figurat sunt la fel de "rătăcită" între cele două lumi ale mele) şi...iacă-mă-s!
Dacă-mi place fata sihastră?!!
Păi, acum vreun an începusem să cred că acest cântec a fost compus pentru mine. E de ajuns să-mi amintesc de zilele în care rătăceam pe străzi, la întâmplare, plângând fără oprire. Şi au fost tare multe astfel de zile. :(
Te iubesc eu.
:)
Mulţumesc. Asta înseamnă foarte mult pentru mine! Oricum, e suficient ca să-mi şteargă amintirile triste.
:)
Dar huschili mă mai iubeşte?
:)))
Huschili, dragul de el, se chinuie cu cineva care e cum erai tu anul trecut. Dar te iubeste, stiu. :)
Si nu numai eu si cu huschili. Suntem mai multi. :)
Trebuie sa fug !
:)
Acum sunt stânjenită. Eu glumeam şi tu spui ceva care mă uimeşte.
Nu ştiu cine sunteţi dar, cu certitudine, mi-aţi salvat viaţa. Probabil că n-aş fi depăşit nicicând depresia aceea oribilă fără ajutorul vostru. Şi câtă vreme m-aţi ajutat fără să aveţi vreo obligaţie, fără să-mi datoraţi ceva, cu atât mai nobil mi se pare gestul vostru. E de prisos să spun că vă iubesc, vă respect şi vă sunt profund recunoscătoare pentru implicarea şi generozitatea de care aţi dat dovadă. Şi-mi cer iertare pentru răutăţile pe care le-am avut uneori faţă de voi. N-am nicio scuză pentru ele. Sper să mă puteţi ierta.
:(
Apropo de "cineva care e cum eram eu anul trecut", pot să ajut cu ceva? :(
Nope, se descurca huschili, ca de aia e lupul alb. :)
Nu te mai stanjeni, stanjenelule. :)))
Suntem niste nobili, ai dreptate. :)))
Toti din loja gulerelor scrobite. :)))
Nu puneam la indoială capacitatea lui de a se descurca! Întrebam doar dacă pot să ajut cu ceva.
De stânjeneală e mai greu să scap. E cu mine de când mă ştiu. :)
Hmmm, mi se pare mie sau restul comentariului conţine o urmă de autoironie? De ce, bre? Oamenii sunt pe măsura faptelor lor, ori, in acest caz, la ce bun ironia?!
:)
Huschili e destul de fericit daca ai grija de tine.
:)
Tocmai: e cu tine de cand te stii. Poate ca e timpul ca stanjeneala ta sa capete o oarecare autonomie. :)
Referitor la ultimul comentariu, ai dreptate, ai sesizat bine: incerc sa schimb punctul de referinta si sa includ aceste acte in zona normalitatii.
Trimiteți un comentariu