Cumintenia pamantului












E mare, greu de urnit si rabdatoare,
Dac-o lovesti durerile sunt simtite dar tac,
E mare, de-aceea poate sa stea nemiscata,
Poate sa vorbeasca doar o data sau
de doua ori intr-un veac.
Stim ca exista, trupul ei mare
Stim ca ne sprijina daca-am gresi,
Stim ca nu poate sa moara, ca langa sanii ei
Putem sa ne-ntoarcem copii.
Si-atunci cand aerul se va face cald si
matasos intre noi,
Cand nu ne vom teme unii de altii, de vant,
Vom sti ca vorbeste Cumintenia pamantului,
Cumintenia acestui pamant.

Ana Blandiana

6 comentarii:

happyendstory spunea...

Sunt tristă, Maria! A murit păsăroiul.
:(

Iar tu, ai ceva împotriva Cuminţeniei Pământului?
:)

Maria spunea...

Imi pare rau, Iris. Of ! :(

Nu, nu am nimic impotriva.

BlueIris spunea...

Era de aşteptat, el era prea mititel, iar eu prea nepricepută, dar tot m-am întristat! Nu voia sau nu putea să înghită hrana. Cineva mi-a spus că păsările obişnuiesc să arunce din cuib puii bolnavi, ca să nu-i molipsească şi pe cei sănătoşi şi că, dacă nu reuşea să înghită, e posibil să fi fost bolnăvior. Bietul micuţ!
:(

Maria spunea...

La un moment dat trebuie sa invatam sa acceptam ca natura isi urmeaza cursul asa cum stie ea mai bine. :(

BlueIris spunea...

Ştiu, Maria, de acceptat accept, că oricum n-am de ales, dar... îmi pare atât de rău că n-am reuşit să schimb acest final.
:(

Maria spunea...

Te cred. Si eu am pierdut animalute si stiu cum e. :(
Iti va trece in timp.

Trimiteți un comentariu

 

Copyright © Camera speciala. Template created by Volverene from Templates Block
WP by WP Themes Master | Price of Silver