In memoriam Madalina Manole








Asculta mai multe audio Muzica


"Nu-i las niciodata pe cei din jurul meu sa afle ce se intampla in sufletul meu. Nu vreau sa ii intristez, sunt o luptatoare. Imi place sa spun ca daca m-as taia, n-ar curge sange. Atat sunt de orgoliasa"








































Film 1

Film 2

Mesajul Madalinei


31 comentarii:

Anonim spunea...

Căderile oamenilor puternici sunt înspământătoare şi au, cel mai adesea, urmări ireparabile! Pentru că ei nu acceptă jumătăţi de măsură, nici în viaţă, nici în moarte.

Dumnezeu s-o odihnească după toate luptele şi suferinţele cu care a încercat-o!

Anonim spunea...

Dureros destin, tristă piesă... Îmi pare vocea îi arde pe un rug de frumuseţe din care sar scântei şi-ţi ating sufletul.

Bine că n-am ascultat piesa acum câteva luni, că mă dobora de tot.
Acum înţelegi, Maria, de ce cred eu că în istoria speciei "Adam" e cel bolnav şi nicidecum Eva?!

Administrator spunea...

Ma intristeaza teribil ceea ce s-a intamplat. Mai mult ca in alte cazuri in care celebritatile au plecat dintre noi. Inca mai cred ca visez.
Dumnezeu sa o odihneasca !
Imi pare rau ca abia acum am cunoscut-o mai bine ca om, sufleteste. Pentru mine pana acum era doar o voce. :(

Eu te inteleg pe tine Iris. Atat cat pot. Iar cat nu pot, (pentru ca nu am trait lucruri asemanatoare), incerc.
Asta este un exemplu ce tie iti intareste convingerile. Eu nu stiu daca cineva din cuplul originar e bolnav si a transmis "gena" asta succesorilor sai. E trist insa ce se intampla.
M-am intristat cand am auzit-o cum era numita de fostul sot drept "mieluselul" (simbol al sacrificiului suprem.
M-am gandit la tine de multe ori de dimineata, in tot contextul asta.
Ma gandesc cat de trist trebuie sa fie sa fii singur printre oameni.
Pentru mine Madalina a fost un suflet sensibil, foarte sensibil si cu prea multa daruire catre exterior si prea putina pentru sine.
Dumnezeu sa o odihneasca !

Administrator spunea...

Am uitat sa iti las imbratisarea. :(
Te imbratisez , Iris. Cu tot sufletul.

Anonim spunea...

Dacă tot am divagat puţin, doar puţin pentru că povestea artistei are în ea o întâmplare care, după mine, a secat-o de viaţă, dă-mi voie să mă explic puţin.
Boala lui Adam este că el ajunge să nege cu vehemenţă şi neruşinare ceea ce a iubit cândva. Nu faptul că iubeşte pe alta, nici faptul că o părăseşte ar fi grav dpmdv. Ci faptul că, mai mereu, alege s-o ucidă sufleteşte pe femeia pe care a iubit-o.
O torturează, revine şi pleacă, îi dă speranţe pentru ca apoi să i le spulbere într-o clipă, cu un sadism incredibil. O vrea nefericită, pusă într-un raft, ca pe un bibelou proprietate personală, fără viaţă proprie... ca pe un câine umil care-şi aşteaptă stăpânul. Câţi bărbaţi ai văzut tu, Maria, să se despartă onest şi civilizat?
Există şi din aceştia, dar puţini. Cei mai mulţi o vor nefericită, săracă, umilită, chinuită, ca şi cum ar reitera pedeapsa originară. O despărţire oricum e dificilă, mai ales pentru cel care încă mai iubeşte, dar pentru "Adam", pentru orgoliul lui, rareori acest lucru e de ajuns.
Şi crede-mă, orice statistică îţi poate demonstra că numărul bărbaţilor care fac astfel de gesturi este mult mai mare decât cel al femeilor. Vorbesc de oamenii obişnuiţi, nu de vânătorii de zestre sau excrocii sentimentali.
În fine, iartă-mi vehemenţa.

Offf, Maria! Dacă ai fi singur printre oameni, tot ar fi ceva, numai că, pe lângă oameni sunt şi atât de mulţi neoameni, că existenţa devine o experienţă destul de neplăcută şi dureroasă.
Niciodată n-am putut să înţeleg de ce oamenii fac răul cu o aşa mare uşurintă? De ce aleg să mărească suferinţa unui semen, prin gesturile lor. Spuneam cuiva, ok, să admitem că un om e incapabil să ajute pe cineva. N-are cum, nu poate, nu ştie, mă rog.... Dar de ce alege să facă rău??!!! Sufletul meu e incapabil să priceapă asta.

Te-mbrăţişez şi eu, Maria şi iartă-mă pentru comentariul mai acid. Se cuvine să tac şi să ofer un gând blând şi trist pentru fata care a obosit să mai lupte. Am impresia că acum regretă şi ea că a plecat.

Anonim spunea...

"Şi nu uita că ţi-am fost şi pâinea şi vinul..."

:)
Interesant vers, nu?!

Administrator spunea...

:(
Exista ceva ce imi place mult cand te citesc pe tine. Te simt cumva. Esti "palpabila." Pe alte persoane nu le pot simti. Asta ma ajuta sa pun cu ususrinta suflet in tine si in ceea ce adresez spre tine.
Nu detin elemente statistice care sa imi contureze un tablou clar. Sunt convinsa ca exista barbati intregi, sanatosi, integri, fiecare insa cu chichitele sau defectele lui profund umane, exista psihopati si exista si acei barbati "de limita", incapabili de a rezista tentatiei de a profita de "mielusei". Probabil Madalina a fost un astfel de mielusel. Poate si tu esti un mielusel. Iar daca esti, este posibil sa atragi un astfel de tip. Si atunci pentru mine ar capata mai mult sens de ce anume ai ajuns tu sa iti fauresti astfel de convingeri. "Universul" iti "sprijina" natura.
Nu stiu de unde vine dorinta de a face rau. Simplist imi spun ca rautatea din ei se cere descarcata, eliberata, exprimata. Cred ca apare o falsa echilibrare a interiorului lor, atunci cand savarsesc astfel de fapte.
Multe se cuvin, Iris, dar nu le putem onora mereu pe toate. Se cuvine insa, dupa mine, sa nu facem rau voit.
Madalina asa a ales pentru ea. Mi-as fi dorit mult sa fi avut o alta sansa. Dumnezeu sa o ierte si sa ii ajute pe toti cei ramasi indurerati si amputati sufleteste de disparitia ei.

Administrator spunea...

Am zabovit un pic mai mult asupra versurilor si asupra declaratiilor sale si a imaginilor surprinse recent pe pelicula. Traiesc cumva cu regretul ca a trebuit sa se intample asta pentru a ajunge in punctul in care sa ii ofer aceasta atentie.
Incep sa cred ca femeia aceasta a strigat mut si dureros in jurul ei dar nu a fost nimeni suficient de patrunzator sau priceput incat sa ii auda acel glas.
Da, este posibil ca versurile pieselor sa spuna multe despre ea.

Anonim spunea...

Mulţumesc, Maria. Asta pentru că tu ai un suflet uriaş şi frumos.
Sunt un om foarte simplu şi poate că de aceea ajungi la mine cu uşurinţă. Uneori mă vreau şi eu "sofisticată", dar se vede treaba că nu-mi iese, iar asta e mai mult de bine, decât de rău.
:)

Nu am habar dacă eu îs miel sau nu, dar cred că "mileuşeii" au capacitatea de a alchimiza răul. Îl încasează şi dau la schimb... blândeţea. Doar că, uite, unii obosesc şi vor să se întoarcă acasă.

Să nu mă întrebi de ce, dar acum mi-a zburat gândul la Lady Diana.

Dumnezeu s-o odihnească! Pe ea şi pe toţi "mieluşeii" prea obosiţi de atâtea lupte.
:(

Anonim spunea...

Eu tot ascult piesa aceasta de când ai postat-o şi sufletul mi se strânge, fiindcă văd atât de clar zbuciumul femeii care a fost, încât îmi vine să urlu. Dacă fac abstracţie de linia melodică, care armonioasă şi blândă, atunci mă rupe ceea ce se află acolo.
De la iubire la revoltă, de la tristeţe la furie, de la rugă la abandon de sine... te trece prin toate stările unei fiinţe umane. E o viaţă, ce zic eu?!, e o întreagă istorie a lumii acolo.
:(

Administrator spunea...

Draguta mea, eu nazuiesc spre un mielusel in piele de lup. :) Altfel "alchimizeaza" prea putin pana da coltul. Parerea mea. :)
Toti putem fi simpli. Eu ma simt bine inconjurata de oameni care pot fi complicati dar isi pastreaza simplitatea. In momentele critice de viata ne cam cad toate tinichelele stralucitoare.
Imi pare rau ca Madalina nu a gasit/simtit mana intinsa de care sa se agate. Dar, nu stim ce e dincolo. Poate ca acum ii e bine.

Administrator spunea...

Este, Iris, este o viata, dar vezi, noi intotdeauna suntem prea grabiti, prea chiori, prea dezinteresati sau prea interesati de "altceva". Am devenit bruti, lipisiti de finete. Devenim atenti abia la semnale intense. Exista insa oameni, care nu isi exteriorizeaza suferinta intens, oricat de mare le-ar fi zbuciumul. Iar cand ii "vedem", este deja prea tarziu.

Administrator spunea...

Si inca ceva: esti destul de sofisticata asa, cu toate faldurile tale. ;)

Administrator spunea...

Madalina in martie.
http://stirileprotv.ro/show-buzz/muzica/vezi-imagini-de-la-ultimul-concert-sustinut-de-madalina-manole-la-dorohoi.html

Administrator spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=E1srR9N7cz4

Anonim spunea...

Maria, eu cred că am mai crescut puţin şi începe să-mi "iasă" o chestie la care eram deficitară. Mă refer la faptul că parcă reuşesc să mă detaşez mai uşor de anumite sensibilităţi... indezirabile, ca să zic aşa.
Ţie nu ţi se pare?
Nu e vorba de o lipsă de modestie ci de o observaţie simplă. Acum imi pare că am o altă percepţie şi un alt comportament în situaţii care, nu multă vreme în urmă, mă puneau pe butuci.

E drept. Ori suntem excesiv de sensibili, ori dimpotrivă. Numai că uneori tu observi semnalele, dar trebuie să aştepţi până ţi se solicită sprijinul. E dificil să pătrunzi în intimitatea cuiva, dacă el nu te pofteşte. Iar la o persoană "publică", e foarte delicat. Sunt chestiuni de imagine, există pericolul mediatizării neconvenabile, în fine....

Ba nu-s! Ţi se pare doar.
:)

Administrator spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=imAB38OsP1A&feature=related

Anonim spunea...

ufff, trebuie să plec. Continuăm mâine această discuţie interesantă, dacă şi tu eşti de acord.

O seară frumoasă.
Te îmbrăţişez.

Administrator spunea...

Iris, nu mi se "par" foarte multe lucruri. :)

Eu vreau sa raman cu imaginea ei asa cum o transmite ea din acest ultim videoclip pe care l-am postat. Sa asculti versurile. Madalina este un suflet frumos. :)
Sa ii apere si ajute Dumnezeu puiul !

Si da, cresti frumos ! :)

Administrator spunea...

Desigur, avem tot timpul. :)
O seara frumoasa, Iris !

Administrator spunea...

Am incurcat niste linkuri, Iris.
Asta este linkul catre melodia ale carei versuri vroiam sa le asculti.
http://www.youtube.com/watch?v=dRRUa-o-dTo

Anonim spunea...

Bună ziua la dumneavoastră.

Am urmărit toate clipurile şi mărturisesc că nu mai pricep nimic. Dpmdv depresia care a determinat-o să facă gestul a aparut în urma unui cumul de factori. Probabil că cei semnificativi se găsesc în spaţiul vieţii afective şi al stării de sănătate.
În fotografia din martie, de la concertul de la Dorohoi, are figura unui om dărâmat, ajuns la capătul puterilor.
Uneori mimăm fericirea atât de frumos şi, de fapt, sub faţadă e o mare şi întunecată dărăpănătură afectivă. La ea se topise de tot masca fericită.

Anonim spunea...

Am ascultat melodia şi m-au impresionat versurile.
Mi-au adus aminte de un prieten foarte drag, pe umărul virtual al căruia am plâns şi eu multe nopţi. Mi-a salvat viaţa, apoi a dispărut. Dar răbdarea şi bândeţea lui mi-au dat puterea să să merg mai departe.

DaenIris spunea...

:)
Laurenţiu Cazan, vorbind despre situaţia culturii în România şi despre "artiştii" care au succes în ultima vreme: "(...)nu Dumnezeu, ci diavolul face rating-ul!"

Administrator spunea...

Buna seara, Iris !
Dumnezeu sa o ierte ! Imi dau seama cat de greu i-a fost fortandu-se mereu sa poarte o masca incongruenta cu starile ei naturale.
Daca spui ca cineva te-a simtit, ti-a intins o mana si te-a salvat, esti o norocoasa. :) Se vede treaba ca exista si oameni buni. Chiar si barbati. :)

Anonim spunea...

Buna seara.

Există, Maria, n-am negat, dar cu o floare nu se face primăvară!
Un bărbat adevărat şi o sută nemernici. Dacă m-ar mai interesa subiectul, ar trebui să spun că această proporţie e tristă şi descurajantă.

Administrator spunea...

Este trista si descurajanta o astfel de proportie, nu te contrazic.
Imi trece o idee nastrusnica prin cap: daca erau toti asa, nemernici, nu mai faceam comparatii si nu ne mai parea asa de trist.

Anonim spunea...

Nu, Maria.
Comparaţia o faci cu omul din tine, cu ceea ce simţi în sufletul tău ca venind de la ei.
Şi simţi că unii doar greşesc, sunt concentraţi pe atingerea unui scop personal şi poţi să accepţi mai uşor. Dar mai sunt şi alţii care au în ei un rău bizar, de neînţeles. Am mai spus asta, aceştia nu-şi urmăresc propria fericire, ca un om obişnuit, ci se hrănesc cu suferinţa celorlalţi pe care-i torturează îndelung şi fără sens. Dar, poate că asta le e "fericirea": bucuria de a-i vedea pe ceilalţi în durere.
Dacă s-ar rezuma la egoismul general uman, de a-şi face o viaţă plăcută sieşi, adică să fie cu persoana iubită, să acumuleze anumite valori materiale, să realizeze anumite obiective în plan profesional, să călătorească etc., ar fi o chestie de înţeles, chit că e lipsit de moralitate să-ţi atingi scopul folosindu-te de ceilalţi. Dar faci asta odată, până-ţi vezi sacii-n căruţă, apoi le dai pace.

Administrator spunea...

Intocmai. De ce ai sta mielusel, fata de un psihopat ? Cat sa alchimizezi si cum ?

Anonim spunea...

Nu ştiu să-ţi răspund la întrebarea aceasta. Probabil că stai lângă el până capeţi certitudinea că e complet lipsit de intenţia de a înţelege situaţia şi de dorinţa de a se vindeca.
Însă, dacă admiţi că e psihopat, atunci ai epuizat orice posibilitate, fiindcă aceasta este trăsătura definitorie a unuia: neacceptare ideii că este bolnav.
Un nevrotic îşi recunoaşte statul de bolnav şi acceptă să se trateze. Pe când, un psihotic...
Şi, te întreb, te poţi supăra pe un bolnav??! E drept să-l abandonezi, conştient fiind că el are un comportament aberant datorat unei maladii?

Administrator spunea...

Aici, din punctul meu de vedere deja devine o chestiune de alegere. Si alegi si apoi nu te mai razgandesti maine. Mergi in directia pe care ai stabilit-o.
Vrei sa stai cu psihopatul sa il alchimizezi, bine. Asta inseamna sa ii accepti conditia, sa vezi lucrurile in aceasta maniera, si de aici e implicit ca nu te vei mai plange, victimiza, ca iti vei asuma riscurile si prejudiciile. El e bolnav, fara de vina, tu iti asumi rolul de curator.
Nu cred ca cere nimeni nimanui sa adopte un astfel de rol, sau ca cineva ar blama un om care se protejeaza de un psihopat. E o chestiune de libera alegere. Nu neg insa ca aceasta alegere pare sa fie mai complicata cand e vorba de sentimente si de cupluri.

Trimiteți un comentariu

 

Copyright © Camera speciala. Template created by Volverene from Templates Block
WP by WP Themes Master | Price of Silver