Cati catei aveti ?

Adaposturi

















































Au nevoie de cineva care sa aiba grija de ei




15 comentarii:

Anonim spunea...

:((((((((((((((

Nu pot să privesc aşa ceva. Iartă-mă, te rog, dar mi-e imposibil să urmăresc clipurile.
Unde locuiesc, am un câine de talie mare şi 3 motani. La bunică-mea, la ţară, am o şatră de câini şi pisici fără număr. Vin de prin tot satul, ba mai mult, sunt oameni care aruncă peste gard pui abia fătaţi, ştiind că nu e nimeni care să riposteze, dar că vor fi hrăniţi. Las la vecini hrană şi bani, ca să le dea, fiindcă noi trecem pe acolo cam o dată pe lună.
Aici, unde locuiesc, curtea e mică, câinele are un comportament teritorial destul de agresiv, iar vecinii sunt recalcitranţi. Sincer, chiar nu mai am unde să primesc şi alte animăluţe. Dar, tot mă simt vinovată.
:((((((((

Administrator spunea...

Te cred, Iris. Si eu am 4 caini si aproape si al cincilea pe care il hranesc cand mai apare.
Imi povestea cineva ieri ce cosmar a fost sa scoata o catelusa de la un "adapost". Am cautat pe net si m-am ingrozit.
Te inteleg. Nici eu nu stiu inca prea bine ce si cum sa fac.

Anonim spunea...

:(
acesta este rezultatul afacerilor fundatiilor si asociatiilor ce se ocupa de aceste biete fiinte.
Vorbeam cu cineva in Cismigiu despre haitele de caini care au fost descarcate intr-o noapte, dintr-o duba.

Se fac bani frumosi, este o afacere traznet si nu implica prea multe resurse.
Adaposturile primesc bani si de la fundatii si de la stat.
Ruleaza animalele, ca pe masinute-jucarie.
Ii strang, ii tin ceva timp pentru a atrage fonduri... [vin cativa indivizi sa "adopte" (adica sa-i scoata de acolo si sa le dea drumul in strada)], apoi cei de la adaposturi le dau drumul pe te miri unde, sa nu cheltuiasca prea multi bani cu ei...
Dupa un timp, cand vor sa-si umple iar buzunarele inep "colectarea" de pe strada.
ETC.
Mi-e rusine ca sunt om, ori de cate ori privesc un animal pe strada.

Administrator spunea...

Mi se rupe sufletul. :(

Administrator spunea...

Daca vreti, puteti "adopta" un catel in mod virtual, in sensul de a lua de aici ( http://www.adoptiicaini.ro/adoptii-virtuale/ )codul pentru un banner ce prezinta un catel. Poate cineva care va viziteaza blogul va fi sensibilizat si va salva o viata.
Nu mai am timp sa stau la calculator dar voi face si eu ceva in sensul asta in seara asta.
Pur si simplu va rog personal sa faceti asta.

alessia spunea...

Heeeeiii, Mariaaaaa! Unde eşti?!?
Ne lipseşti :((
SPER ca măcar astăzi să prinzi melcul ăla de 12..:))

Te aşteptăm în melcostaţie cu covor roşu, fanfară, flori, pupăceli la greu şi îmbrăţişări una mai părăietoare ca alta..:))

Muaaaah, NA! :)

Anonim spunea...

:)
knock... knock... knock!
Las la portita "sangele voinicului".

Maria, nu preiau campania pentru ca nu cred in ea.
Animalele sunt folosite de catre om in atatea feluri, incat ma apuca durerea de cap.
Daca fundatiile care se lupta pentru "drepturile animalelor" au in spate tot interesul financiar, ce sa mai zic de cei care spun franc ca nu iubesc animalele?
Sistemul trebuie regandit si in acest caz.
Legi draconice pentru cei care iau in adaposturi cainii si apoi iifac pierduti!
Legi draconice pentru cei care spun ca i-au sterilizat, dar in fapt nu au facut decat sa pape banii!

Imi pare rau, dar trebuie sa recunosc, pana cand omul nu va da importanta (valoare) fiecarei forme de viata, nimic nu se va schimba.

Privesc la farfuzele care-si iau caini si-i transforma in papusi. Mi se stalceste sufletul,precum sunt stalciti acei catelusi.

Mariaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, dor de dorul tau!

Administrator spunea...

@Alessia, eu sunt aici. Multumesc pentru cuvinte. Tu ai citit ce am scris eu aici ? Mi-ar fi placut sa poti face ceva legat de unul din acesti catei.
Nu prea am dispozitie de melc de 12, dar negresit, cand voi simti asa, singura voi veni. Promit.
@AR, iti multumesc pentru raspunsul elaborat si la obiect. Din nou, mi-ar fi placut sa poti face un astfel de gest simplu si de un cost infim. Eu as alege o farfuzea in locul unui hingher. Pentru multi din acesti catei este o problema de supravietuire.
Multumesc si pentru celelalte cuvinte.

alessia spunea...

Maria, draga mea dragă, tare rău îmi mai pare când te simt aşa ca acum :((
E vorba doar de povestea asta cu căţeii, sau mai e şi altceva? Sper din toată inima că nu..:(
Nici nu ştiu ce şi cum să zic, să nu te supăr mai rău :(
Am simţit ceva ca un reproş mut în spatele acelui "mulţumesc pentru CUVINTE", şi...m-a durut..:( Pentru că tu ştii foarte bine că nu înşirăm vorbe goale între noi: chiar mi-e dor şi ne este dor de tine, chiar îţi simţim lipsa..:(

Hai, haaaai, nu mai sta supărici singurică icişa! Vino cu noi, vino să vorbim...

Şi încă ceva: TE ROG, te rog să nu faci ŞI TU greşeala să confunzi hlizeala noastră (şi) din virtual cu...nesimţirea şi superficialitatea! TE ROG! La alţii nu pot avea pretenţia asta, dar la tine chiar o am, na!

Te pupăcesc şi te îmbrăţişez mai tare şi mai cald ca niciodată!
Să-ţi fie noaptea frumoasă şi odihnitoare...

Administrator spunea...

Alessia, am incercat sa iau lucrurile separat. Nu era un repros mut in spatele acelui multumesc. Chiar am apreciat intentia si ti-am multumit pentru cuvinte. Reprosul mut este acel pe care tu insati ti l-ai adresat, semn pentru mine ca ceva totusi s-a "intamplat" in tine si ca la un nivel mai profund ti-ai autoadresat o intrebare.
Era insa o tristete in spatele intregului comentariu. Ajuta-ma sa nu "confund" hlizeala cu superficialitatea si dezinteresul si egocentrismul. M-as bucura sa vad asta. Am inteles-o pe Iris, l-am inteles pe AR, insa ceea ce eu am vazut in comment-ul tau a fost ca nici macar nu ai parut sa fii atinsa de ceva ce eu am scris acolo. Am fost dezamagita atunci de raspunsul tau. Dar reactia ta e umana, la fel ca si a celorlalti. Nu condamn pe nimeni. Ma intristeaza doar uneori cand constat aceste lucruri. La mine sau la altii.
Din nou iti multumesc pentru cuvinte si pentru faptul ca ai venit aici si le-ai asternut. Si voi reveni intre voi, cand voi simti asta. Acum as fi falsa si m-as maimutari mimand o veselie care nu exista in interiorul meu.
Nu e vina ta si a nimanui. Insa cu siguranta v-as fi admirat pe toti mai mult daca as fi simtit mai mult suflet sau implicare.

alessia spunea...

Bună dimineaţa, Mariaaa!:)

Sunt convinsă că ai încercat să iei lucrurile separat, numai că, din păcate!, de data asta, nu prea ţi-a reuşit...
Şi era şi firesc să se întâmple asta, fiindcă e limpede că te-ai lăsat afectată de această situaţie cu mult mai mult decât poate duce sufleţelul tău frumos şi sensibil.

Dar ai simţit/intuit foarte bine: sunt multe, tare multe reproşurile (mai mult sau mai puţin mute) pe care mi le fac! Mai ales de tipul celor care vizează ce aş fi putut face în şi cu viaţa mea şi nu am făcut, totuşi...Iar aspectul acesta nu datează doar de la postarea ta încoace, te asigur!

Şi iarăşi ai perfectă dreptate când spui că ţi s-a PĂRUT că nu aş fi fost afectată de situaţia semnalată de tine.
A fost şi este modul tău de a mă percepe şi îl respect. Aşa de mult, încât nici nu voi încerca măcar să-mi justific în vreun fel atitudinea, acţiunea sau inacţiunea, cuvintele ori...necuvintele. Cel puţin deocamdată...

Ceea ce nu înseamnă că nu voi fi şi mai departe (ca întotdeauna) de-a dreptul fascinată de imaginea pe care mi-o văd răsfrântă în "ochii" tăi - este, pentru mine, o dovadă copleşitoare, uneori, de puterea "jocului cuvintelor", de efectele jocului cu...jocul:)
Ţi-aminteşti? Am tot insistat de-a lungul timpului ca TU să îmi creionezi un "portret". Şi ai tot ezitat.
Cu siguranţă că undeva, în adâncul sufletului tău, ai simţit că aparenţele astea s-ar putea să-ţi joace nişte feste, să te determine să tragi nişte concluzii pripite.

În fine, sunt lipsită de puterea de a interveni în păienjenişul de conexiuni pe care tu le faci acum pe seama...aparenţelor, mai ales a celor care te conduc la ideile de "superficialitae", "dezinteres" şi "egocentrism".
Aşa că...poate timpul ne va ajuta pe toţi să ne limpezim percepţiile.
Căci, pe acelaşi principiu, este foarte posibil să mă înşel şi eu...

Te îmbrăţişez şi te pupăcesc cu acelaşi nesfârşit drag, acum şi mereu...

Să-ţi fie ziua senină, frumuseţe Serenă!

Administrator spunea...

Multumesc, Alessia.
Ajuta-ma sa patrund "jocul" si sa il vad asa cum il vezi tu. Te lipsesti singura de puterea de a interveni in "paienjenisul de conexiuni". Eu te invit repetat sa te dezvalui.
Mie perceptia mi-e clara, imi este insa necunoscuta motivatia comportamentului tau.
Da, inca ezit sa iti creionez un portret. Dar poate e mai important si mai acurat cel care se creioneaza de la sine, in ambele sensuri. Si da, Timpul.
O zi frumoasa, de asemenea, Alessia !

alessia spunea...

Maria dragă,
dacă ai fi puţin mai explicită în "invitaţiile repetate" pe care mi le faci, aş putea fi şi eu, la rându-mi, asemenea.
Sincer, de cele mai multe ori, nu-mi pot da seama ce aştepţi de la mine, ca să-ţi pot oferi. Pentru că aş face-o cu dragă inimă. Este pură neînţelegere şi nicidecum altceva.

Uite, de pildă acum: la ce "joc" faci referire? Crezi că "jocul" meu, pe care tu vrei să-l pătrunzi, să-l vezi din perspectiva mea, să-l înţelegi, diferă de "jocul" tău sau al oricui altuia dintre noi?! Asta este percepţia ta "clară"?! Şi dacă da, prin ce diferă acesta???

Sau: îţi este "necunoscută motivaţia comportamentului" meu! La care comportament ANUME te referi?! Ce anume te nedumereşte din cele ce spun sau fac?! Zău dacă ştiu la ce să mă gândesc!
Crede-mă! :(

Îmi ceri "repetat" să mă "dezvălui"?!
Ce ar trebui să cuprindă "dezvăluirea" cu pricina?! Poate aceleaşi elemente prin care te dezvălui...tu?!
Sau tu nu faci parte din "jocul" ăsta, asumându-ţi doar rolul de "observator" din umbră?!
Hai să facem un mic "bilanţ" şi să vedem câte elemente strict personale am scos cu nonşalanţă la lumină eu, Iris, Andrei...şi câte ai scos tu!
Aminteşte-mi, TE ROG!, fie şi un singur element care ţine de dezvăluirea TA, fiindcă eu nu am reţinut nici măcar o frântură cât de mică de aşa ceva...

Şi dacă tot am reuşit, după cum spui, să ne creionăm fiecare un "autoportret" care se dovedeşte a fi, până la urmă, cel mai acurat, nu-mi spui prin asta că, de fapt, ŞTII deja ce şi cum sunt eu ori cum este fiecare dintre noi?!
Nu mai pricep nimic! :(

Luminează-mă, rogu-te, cu toate astea, că m-ai băgat în ceaţă rău de tot! :)

Anonim spunea...

Mariaaaaaaaaaaaaaaaa (cum ar spune Paulie),
pup ochisori tristi!


Nu vom schimba nimic daca perpetuam acest sistem de "intr-ajutorare".
In lumea civilizata (spre care tot tindem si noi) lucrurile sunt firesti!
Animalele ajunse in adaposturi nu sunt chinuite, maltratate, iar banii care se ofera de catre stat si de catre ONG-uri merg direct la acele fiinte.
Nu vom opri acest flagel prin "aoptati-l pe x, y, z".
Un x, un y, un z s-ar putea sa aiba norocul sa incapa pe maini bune, insa alte sute NU!
Sincer, eu nu cred ca vom rezolva problema.
Nu-mi este greu sa pun un baner, insa nu cred in el, as fi obligat sa mint!
Si nu vreau sa mint!

Cand gasesc o fiinta fie ea pasare, animal, care are nevoie de ajutor (de veterinar) ma simt dator sa intervin, insa sa fac lobby pentru o campanie care va duce la perpetuarea situatiei, nu!
Eu nu adopt, pentru ca am acasa o mama bolnava de cancer, respira printr-un tub, nu o pot obliga sa suporte parul prin casa, doar pentru a arata lumii ca am un suflet nobil.
Am un imparat (porumbelul), pe care l-am gasit cand era urat, mic si pielicos rau. Cazuse din cuib. Sanse nu mai avea niciuna de supravietuire.
L-am luat, l-am hranit, am incercat sa-i gasesc o familie printre columbofili, insa nu am gasit, pentru ca ei sunt interesati doar de cei care merg in curse.
Astfel, a devenit si el parte din familia mea.
Fiecare om face ce poate si cat poate, insa nu la nivel de individ trebuie raportata situatia, ci la nivel de sistem.
:(

Administrator spunea...

Alessia, iarta-ma, nu doresc sa dezvolt aceasta discutie, in care sa discutam despre mine si tine si ce si cum a perceput fiecare si de ce si cum si alte bilanturi. Daca e vorba de vreo neintelegere sau "vina" mi-o asum eu. Ma intereseaza daca pot face ceva pentru vreunul din acesti catei. Ma poti ajuta cumva ? :)

AR, eu te-am inteles. Nu am obligat/somat pe nimeni sa faca ceva. Nu am cerut nimanui sa faca lobby sau sa faca acte de noblete sau orice act fals sau peste masura posibilitatilor sale. "Cand gasesc o fiinta care are nevoie de ajutor ma simt dator sa intervin." La fel m-am simtit datoare sa fac ceva. Atata emotie am simtit ca m-a pus in miscare. Nici eu nu mai pot adopta oricat as vrea. Si atat am putut eu sa fac: sa va rog pe voi, sa ii rog pe cunoscutii mei daca au posibilitatea sa ajute vreunul din aceste suflete in orice maniera, dupa puterea proprie. Mi-am zis ca pentru voi, bloggeri ce isi petrec destul timp aici, scriind, comentand, afisand tot felul de imagini, zi dupa zi, ar fi un efort nesemnificativ sa adaugati un link. Voi aveti multi vizitatori in comparatie cu mine.
Nu ma intereseaza sa fac lobby, ma intereseaza ca unii din acesti catei sa aiba o soarta mai buna decat cea care ii paste. Eu nu pot schimba sistemul, dar eu, ca simplu om pot face ceva pentru macar unul din acesti catei. Sunt constienta ca nu ii pot ajuta pe toti, dar pentru acel unul conteaza. Asa cum ar conta si pentru tine daca cineva ti-ar intinde o mana atunci cand ai nevoie, fara sa se gandeasca ca sistemul e prost si ca ceea ce face el ajutandu-te e ineficient la scara larga si incurajeaza un sistem bolnav.

Trimiteți un comentariu

 

Copyright © Camera speciala. Template created by Volverene from Templates Block
WP by WP Themes Master | Price of Silver