:(
















9 comentarii:

andreiradu spunea...

Bun regasit, Maria!

Iata o latura a lumii inconjuratoare despre care unii chiar habar nu au, sau chiar daca au, nu le pasa.

E doar o mica latura, pentru ca aceasta lume inconjuratoare are muuulte laturi, de care suntem straini, de cele mai multe ori.
Lumea construita de adulti, lumea construita de omul spirit in trup si nu invers.

Cat de bine cad vorbele doamnei Alexandra Noica?
"...Din acest motiv nicio copilarie nu poate fi urata, oricat de hidoase ar fi conditiile in care ti-e dat s-o traiesti."
No comment!

Am vazut un documentar despre copii proveniti din familiile castelor inferioare din India.
Oricat de sange rece ar fi avut un om... reactia de revolta interioara si exterioara nu s-ar fi lasat asteptata.
E lumea construita de NOI, adultii!
Am fost numiti administratori ai acestei planete, cu toate drepturile de rigoare si ce-am facut de-a lungul anilor?
Am schilodit nu numai natura, ci si proprii nostri semeni, proprii nostri copii!

Maria spunea...

Buna seara, Andrei !
O latura trista dintre multe alte laturi, dupa cum ai spus.
Inteleg in ce unghi te plasezi cand apreciezi citatul. Eu nu ma revolt in fata acelor cuvinte pentru ca ma raportez la autoare ca la un simplu om, care si-a asternut niste reflectii personale, fara a se descentra si fara a avea intentia de a emite sentinte obiective si definitive. Ea nu a avut pretentia de a scrie un tratat psihopedagogic. Parerea mea este ca, folosindu-se de cuvinte si-a reorganizat amintirile, echilibrandu-se emotional.
Ma revolt insa intens impotriva celor responsabili de viata si destinul acestor copii. Mi se pare de neinteles cum pot face asta. Nu pot asimila ideea.
Am tot respectul si admiratia fata de cei care fac ceva cu adevarat pentru ei.

andreiradu spunea...

Buna seara, Maria!

Nici eu nu ma revolt in fata cuvintelor ei (cum de altfel nu ma revolt in fata niciunui cuvant, pentru ca el, cuvantul, nu are nicio vina ca nu este folosit in mod corect), eu doar dezaprob.

De n-ar fi existat "nicio copilarie" in textul ei, cu siguranta o intelegeam pe doamna cu pricina ca se refera strict la lumea ei...

In fine, unii oamenii au o tendinta "ancenstrala" de a folosi cuvinte marete pentru a da bine din punct de vedere literar, chiar daca nu mai respecta si nu mai reflecta adevarul.
Suna bine?
Place urechii?
Este tot ce conteaza.

O seara frumoasa si un sfarsit de saptamana pe masura.

Maria spunea...

Multe realitati se fac si desfac din cuvinte.
Multumesc pentru urari.
Un sfarsit de saptamana de asemenea.

andreiradu spunea...

Bun regasit!
...
ai avut acum din nou sansa sa constati ca lumea fuge, chiar si in virtual de... suferinta, drama, ADEVAR!
Prefera floricele, cuvinte spumoase, orice numai sa nu se izbeasca de realitate. Parca s-ar contamina de durere.
Cum frumos spunea Ana blandiana:
"Durerea nu e contagioasa, durerea
Singularizeaza mai atroce decat zidurile"
(carantina)

Toate cele bune.

Maria spunea...

Sansa ? :)
Da, lumea fuge de suferinta. :) Tu te apropii de ea ? Iar daca te apropii cat consumi din tine ?
Inca ma mai intreb, la modul general, daca te apropii din suferinta PRIN tine, din compatimirea rezultata empatic, sau pentru ca ai un "defect" genetic.

Maria spunea...

*daca te apropii DE suferinta

andreiradu spunea...

ce sansa???
Nici nu fug, nici nu ma apropii; nu trec nici nepasator, dar nu sunt nici disperat sa o ocolesc.
De ce ar trebui sa "consum" din mine?
Nu tine nici de compatimire, nici de un "defect" genetic, tine de dorinta de a trai cat mai aproape de realitate. Nu-mi cladesc globul de cristal in interiorul carui sa stau.

Maria spunea...

Asta ma intrebam si eu. E o sansa sa constati ca lumea fuge de suferinta ? Dupa mine e o stare atat de prezenta si usor de intrevazut incat "lumea fuge de suferinta" e de-a dreptul un truism.
Ma intrebam la modul general care este mecanismul prin care unii oameni, contrar majoritatii, se apropie cu mai multa usurinta de ceea ce inseamna aspectele suferintei. E o chestiune strict biologica, de a simti mila si de a reactiona prin apropiere si ajutor ? Sau o serie de suferinte personale le-a crescut predispozitia de a reactiona de asa natura la suferinta altuia ?
Dorinta de a trai cat mai aproape de realitate. Probabil dorinta asta iti da si mijloacele de a asimila realitatea asa cum e fara a o cosmetiza in plus. Bravo !

Trimiteți un comentariu

 

Copyright © Camera speciala. Template created by Volverene from Templates Block
WP by WP Themes Master | Price of Silver