Aripi

Aripile? Vezi sa nu depaseasca volumul coliviei!

Valeriu Butulescu

Aripi

Prin al vietii mare poate, mintea mea o ratacesc,
Si de bunavoie singur cu sperante m-amagesc,
Imi creez naluci de aur, intamplari nepomenite,
Urmarindu-le sub farmec, cu privirile uimite.
Poezie! Tu atuncea, si cand umblu, si cand stau,
Imi pui aripile-albastre ce avanturile-mi dau;
Nu e stavila pe care sa n-o trec prin cugetare
Si-ntamplarile-asteptate le astept fara-ncetare!
Aci dau de o comoara ce se afla-n al meu drum
Si ma-mbat de bogatie cum te-mbeti de un parfum.
Aci vad ca tot poporul ma ridica la marire,
Fermecat de-o vorba numai, de-o miscare, de-o privire,
Aci sutele de veacuri ce-au sa nasca vin pe rand
Cu minuni stralucitoare ca sa umple al meu gand.
Aci-n fruntea unei oaste vitejesti ma vad deodata,
Coifurile scanteiaza, tobele incep sa bata...
Aci statele din lume vanturandu-le, in mine
Simt din nou tumultul vietii si renasc dintre ruine.
Aci singur si de lume izolat, adancul cer
Imi deschide poarta sacra a obstescului mister
Si cu gandul ce sclipeste la lumina poeziei
Vad in stelele de aur alfabetul veciniciei!
Aripi! printre cate visuri poleite ma purtati!
Cate raze pe-a mea frunte puneti daca va miscati!
De cat soare acest suflet nu mi-l umpleti?
Ce splendoare
De albastru si de rosu nu-ntrevad mangaietoare!
Cate perle de-armonie se desira-n jurul meu
Cand prin inima ma faceti sa vorbesc cu Dumnezeu!
Aripi! Voi sunteti misterul ce multimea nu pricepe,
Focul sacru ce sub tample lumile si le concepe,
Soaptele ce se preschimba intr-un cantec nesfarsit,
Dus de-a ingerilor voce pan' la cer nemarginit!

Alexandru Macedonski

Aripi

Ce lume s-a stins intre crezuri goale de lut
Ce timpuri am prins, cu idei ce noi nu le-am vrut.

Oamenii au aripi, dar nu pot sa zboare,
nu mai cred in ce-au stiut candva
Au ales tacerea cand fiinta moare
Nu mai vor sa creada-n altceva.

Tristetea ne-a impins intr-un nor de paie si fum
Prezentul ne-a inchis intre vremuri moarte de mult.

Ce lume in vremuri oarbe, ce-amaruri am plans
Ce jocuri si teluri moarte, ce pamant infrant
Cine-ar fi spus ca astazi lumina se va stinge
tarand cu ea in adancuri puterea de-a spera?

Paula Seling